Tăierea reprezintă o intervenție horticola esențială în managementul pe termen lung al lămâiului, fiind o practică ce îmbină arta cu știința pentru a modela dezvoltarea arbustului, a-i menține sănătatea și a-i stimula productivitatea. Departe de a fi un act de mutilare, tăierile corect executate sunt vitale pentru a crea o structură a coroanei care să fie aerisită, echilibrată și capabilă să susțină o recoltă bogată. Prin îndepărtarea selectivă a anumitor ramuri, se poate influența distribuția luminii și a aerului în interiorul coroanei, se poate controla dimensiunea și forma plantei și se poate încuraja formarea de noi lăstari purtători de rod. Înțelegerea principiilor de bază ale tăierii, a momentului optim pentru intervenție și a diferitelor tipuri de tăieri este fundamentală pentru orice cultivator care dorește să transforme un simplu arbust într-un exemplar spectaculos și roditor.
Scopurile principale ale tăierii la lămâi sunt multiple și interconectate. În primul rând, se urmărește formarea unei coroane aerisite, care să permită pătrunderea luminii solare la toate frunzele și fructele, esențială pentru o fotosinteză eficientă și o coacere uniformă. O coroană bine aerisită reduce, de asemenea, umiditatea stagnantă, scăzând astfel semnificativ riscul apariției bolilor fungice. În al doilea rând, tăierea ajută la menținerea unei dimensiuni controlabile a plantei, un aspect deosebit de important pentru lămâii cultivați în ghivece.
Un alt obiectiv major este stimularea rodirii. Lămâii rodesc de obicei pe lemnul de un an, adică pe ramurile care s-au dezvoltat în sezonul de creștere anterior. Prin tăieri strategice, se poate încuraja dezvoltarea unor astfel de ramuri tinere și sănătoase. De asemenea, prin eliminarea ramurilor slabe, bolnave sau a celor care cresc spre interiorul coroanei, energia plantei este redirecționată către ramurile productive, îmbunătățind calitatea și dimensiunea fructelor.
Nu în ultimul rând, tăierea are un rol sanitar și de întinerire. Îndepărtarea regulată a ramurilor uscate, rupte sau afectate de boli previne răspândirea patogenilor în restul plantei. Tăierile mai severe, de regenerare, pot fi aplicate plantelor mai bătrâne sau neglijate, pentru a stimula apariția unor lăstari noi și viguroși de la baza plantei, revitalizând astfel întregul arbust. Indiferent de scop, este crucial să se folosească unelte de tăiere bine ascuțite și dezinfectate pentru a realiza tăieturi curate și pentru a preveni transmiterea bolilor.
Momentul optim pentru efectuarea tăierilor
Stabilirea momentului potrivit pentru tăiere este la fel de importantă ca și tehnica în sine. Perioada ideală pentru tăierile principale de formare și întreținere este la sfârșitul iernii sau la începutul primăverii (sfârșitul lui februarie – martie), chiar înainte de pornirea în vegetație. În acest moment, planta este încă în repaus, iar riscul de a pierde sevă este minim. Tăierea în această perioadă permite plantei să-și vindece rănile rapid odată cu începerea creșterii și să-și direcționeze toată energia către dezvoltarea lăstarilor noi pe structura dorită.
O a doua perioadă potrivită pentru intervenții minore este la începutul verii, după primul val principal de înflorire și legare a fructelor. În acest moment se pot efectua tăieri de corecție, cum ar fi îndepărtarea lăstarilor lacomi (ramuri verticale, cu creștere foarte rapidă și fără flori) sau a ramurilor care aglomerează inutil coroana. Aceste tăieri „în verde” trebuie să fie ușoare pentru a nu elimina o cantitate mare de frunze, care sunt necesare pentru a hrăni fructele în curs de dezvoltare.
Este esențial să se evite tăierile majore la sfârșitul verii sau toamna. O tăiere în această perioadă ar putea stimula o creștere nouă, care nu ar avea suficient timp să se maturizeze înainte de venirea iernii. Acești lăstari fragezi ar fi extrem de vulnerabili la îngheț și ar putea compromite sănătatea plantei. Singurele intervenții recomandate toamna sunt cele de natură sanitară, adică îndepărtarea ramurilor evident bolnave sau uscate.
Pe parcursul întregului an, se pot efectua oricând tăieri sanitare minore. Ori de câte ori se observă o ramură uscată, ruptă sau care prezintă semne clare de boală, aceasta trebuie îndepărtată imediat, indiferent de sezon. Acest lucru previne irosirea resurselor plantei și limitează potențialele surse de infecție. Tăietura se face întotdeauna în lemn sănătos, la câțiva centimetri sub zona afectată.
Tăierile de formare la plantele tinere
Tăierile de formare sunt cruciale în primii ani de viață ai lămâiului și au ca scop stabilirea unei structuri de bază, un „schelet” puternic și echilibrat, care să poată susține greutatea recoltelor viitoare. La un puiet tânăr, se alege o tulpină principală (ax) și se lasă să crească până la o înălțime de aproximativ 40-60 cm. La această înălțime, vârful se ciupește sau se taie pentru a stimula ramificarea laterală. Această operațiune oprește creșterea pe verticală și încurajează dezvoltarea ramurilor laterale din mugurii situați sub punctul de tăiere.
Din lăstarii laterali care se formează, se aleg 3 sau 4 ramuri principale, numite șarpante, care sunt distribuite uniform în jurul tulpinii principale și cresc la unghiuri deschise. Acestea vor forma structura de bază a coroanei. Toți ceilalți lăstari care apar pe trunchi sub aceste ramuri principale se elimină. Alegerea unor ramuri cu unghiuri largi de inserție pe trunchi este importantă, deoarece acestea sunt mai rezistente și mai puțin predispuse la rupere sub greutatea fructelor.
În anul următor, aceste șarpante se scurtează și ele cu aproximativ o treime din lungime, pentru a încuraja o a doua serie de ramificări. Din nou, se aleg 2-3 lăstari secundari bine plasați pe fiecare șarpantă, eliminându-i pe cei care cresc spre interior, se intersectează sau sunt prea apropiați unii de alții. Acest proces de selecție și scurtare se continuă timp de 2-3 ani, până când se obține o coroană cu o structură deschisă, în formă de vas, bine ramificată și echilibrată.
Pe parcursul întregului proces de formare, este important să se elimine constant lăstarii care apar la baza tulpinii (drajonii) și cei care cresc vertical cu foarte mare vigoare din ramurile principale (lăstarii lacomi). Acești lăstari consumă o cantitate mare de energie în detrimentul dezvoltării structurii dorite a coroanei și sunt, de obicei, sterili. O coroană bine formată în tinerețe va necesita mult mai puține intervenții de corecție la maturitate.
Tăierile de întreținere și fructificare la plantele mature
Odată ce lămâiul a atins maturitatea și are o coroană formată, tăierile anuale devin mai puțin severe și se concentrează pe întreținerea formei, pe stimularea rodirii și pe menținerea sănătății plantei. Aceste tăieri se efectuează, de regulă, la sfârșitul iernii. Primul pas este întotdeauna curățarea sanitară: se îndepărtează complet toate ramurile uscate, bolnave, rupte sau înghețate pe timpul iernii. Această operațiune este esențială pentru igiena și vigoarea arbustului.
Următorul pas este rărirea coroanei. Se elimină ramurile care cresc spre interior, cele care se intersectează sau se freacă între ele, precum și cele care sunt prea dese, aglomerând centrul coroanei. Scopul este de a permite luminii și aerului să pătrundă uniform în toată structura plantei. Se elimină, de asemenea, lăstarii lacomi, care pot fi recunoscuți după creșterea lor rapidă, verticală și frunzele mai mari. Aceștia umbresc restul coroanei și consumă inutil resursele plantei.
După rărire, se poate face o scurtare ușoară a ramurilor care au rodit în anul precedent. Lămâii tind să rodească pe lăstari tineri, de un an. Scurtarea ramurilor mai vechi stimulează apariția unor noi lăstari purtători de rod în apropierea ramurilor principale. Ca regulă generală, se pot scurta ramurile cu aproximativ 20-30% din lungimea lor, tăind întotdeauna deasupra unui mugure orientat spre exteriorul coroanei. Acest lucru încurajează o creștere spre exterior și menține coroana deschisă.
Un aspect important este să nu se exagereze cu tăierile. O tăiere prea severă la un lămâi matur poate duce la o reacție de creștere vegetativă foarte puternică, în detrimentul înfloririi și fructificării. Este mai bine să se taie puțin și regulat în fiecare an, decât mult și rar. O regulă bună este să nu se elimine mai mult de o treime din volumul total al coroanei într-un singur sezon.
Tehnici de tăiere și unelte necesare
Pentru a efectua tăieri corecte, este esențial să se folosească unelte adecvate, de bună calitate. O foarfecă de grădină bine ascuțită este indispensabilă pentru tăierea ramurilor subțiri, de până la 1.5-2 cm în diametru. Pentru ramurile mai groase, se poate folosi un fierăstrău de grădină cu lamă curbată, care permite accesul în zonele aglomerate. Indiferent de unealta folosită, este crucial ca aceasta să fie curată și dezinfectată înainte de utilizare și la trecerea de la o plantă la alta, pentru a preveni răspândirea bolilor. Dezinfectarea se poate face cu alcool sanitar sau cu o soluție de clor.
Tăietura trebuie să fie întotdeauna netedă și curată, fără a zdreli țesuturile. Se taie oblic, la un unghi de aproximativ 45 de grade, la circa 5-10 mm deasupra unui mugure. Oblicitatea tăieturii permite apei să se scurgă, prevenind acumularea ei și apariția putregaiului. Sensul tăieturii trebuie să fie opus mugurelui, adică partea cea mai joasă a tăieturii să fie în dreptul mugurelui, iar cea mai înaltă, pe partea opusă.
Se alege întotdeauna un mugure orientat în direcția în care se dorește să crească noua ramură. De obicei, se preferă mugurii orientați spre exteriorul coroanei pentru a promova o creștere aerisită și deschisă. Tăierea deasupra unui mugure orientat spre interior va duce la creșterea unei ramuri care va aglomera și mai mult coroana. La eliminarea completă a unei ramuri, tăietura se face la nivelul inelului de creștere de la baza acesteia, fără a lăsa un ciot, dar și fără a răni trunchiul sau ramura principală.
După efectuarea unor tăieturi mai groase, de peste 2-3 cm în diametru, se recomandă protejarea rănilor cu un mastic sau un ceară de altoit. Aceasta previne deshidratarea țesuturilor și pătrunderea apei și a agenților patogeni în rană, facilitând o vindecare mai rapidă și mai sigură. Pentru tăieturile subțiri, această operațiune nu este de obicei necesară, deoarece planta are capacitatea de a-și cicatriza singură rănile mici.
📷 Pixabay
