Tăierea reprezintă una dintre cele mai importante lucrări de îngrijire în cultura castanului comestibil, o intervenție esențială care modelează dezvoltarea arborelui și influențează direct producția, calitatea fructelor și starea fitosanitară a livezii. Prin tăieri corect executate, se urmărește crearea unei structuri a coroanei care să fie solidă, echilibrată și bine luminată, capabilă să susțină o recoltă bogată și să faciliteze efectuarea celorlalte lucrări de întreținere. De la tăierile de formare din tinerețe, care stabilesc arhitectura de bază a arborelui, până la tăierile de întreținere și fructificare aplicate anual la maturitate, fiecare tăietură trebuie să aibă un scop precis. Stăpânirea tehnicilor de tăiere permite cultivatorului să mențină un echilibru optim între creșterea vegetativă și cea generativă, asigurând astfel longevitatea și productivitatea constantă a castanilor.
Obiectivele și principiile tăierii
Tăierile la castanul comestibil urmăresc atingerea mai multor obiective strategice, care contribuie la succesul pe termen lung al culturii. Principalul obiectiv este formarea unei coroane cu o structură puternică și durabilă, capabilă să susțină greutatea producției de fructe și să reziste la acțiunea factorilor climatici, precum vântul sau zăpada. Un alt scop fundamental este optimizarea interceptării și distribuției luminii solare în întreaga coroană, esențială pentru fotosinteză, diferențierea mugurilor de rod și obținerea unor fructe de calitate superioară. De asemenea, tăierile vizează menținerea sănătății arborelui prin eliminarea ramurilor uscate, bolnave, deteriorate sau care se freacă între ele, reducând astfel sursele de infecție și îmbunătățind circulația aerului.
Un alt obiectiv important este controlul dimensiunii și formei arborelui, adaptându-l la schema de plantare și la tehnologia de cultură. În livezile moderne, intensive, tăierile sunt esențiale pentru a menține arborii într-un gabarit care să permită o densitate mai mare și să faciliteze lucrările mecanizate și recoltarea. Nu în ultimul rând, tăierile au rolul de a norma încărcătura de rod și de a menține un echilibru constant între creșterea lăstarilor și producția de fructe, prevenind astfel fenomenul de alternanță de rodire (producții foarte mari într-un an, urmate de producții slabe în anul următor).
Pentru a atinge aceste obiective, tăierile trebuie să respecte câteva principii de bază. Principiul subordonării ramurilor este fundamental în formarea unei structuri ierarhice corecte: axul principal trebuie să fie mai gros decât șarpantele, iar șarpantele mai groase decât subșarpantele, asigurând o distribuție eficientă a sevei și o rezistență mecanică sporită. Un alt principiu este cel al tăierii deasupra unui mugure sau lăstar orientat spre exterior, pentru a încuraja o creștere deschisă a coroanei. De asemenea, este esențial să se utilizeze unelte profesionale, bine ascuțite și dezinfectate, pentru a realiza tăieturi netede, care se vindecă rapid și pentru a preveni transmiterea bolilor.
Înainte de a efectua orice tăietură, este important să se analizeze arborele în ansamblu și să se înțeleagă cum va reacționa acesta la intervenția respectivă. Tăierile mai severe stimulează, în general, o reacție vegetativă mai puternică (apariția de lăstari lacomi), în timp ce tăierile moderate mențin un echilibru mai bun. Fiecare tăietură trebuie să fie justificată și să contribuie la atingerea unuia dintre obiectivele menționate, evitându-se tăierile la întâmplare, care pot dăuna mai mult decât să ajute.
Tăierile de formare a coroanei
Tăierile de formare se aplică în primii 3-5 ani de la plantare și sunt decisive pentru stabilirea arhitecturii viitorului arbore. O formare corectă în această perioadă critică va reduce semnificativ necesarul de intervenții corective la maturitate. Cel mai adesea, la castan se optează pentru forme de coroană cu ax (piramidă întreruptă) sau fără ax (vas ameliorat). Forma de vas ameliorat, cu centrul deschis, este preferată în multe zone deoarece asigură o pătrundere excelentă a luminii în interiorul coroanei, favorizând o bună calitate a fructelor.
Formarea coroanei în formă de vas începe în primul an după plantare, prin scurtarea puietului la o înălțime de 80-100 cm de la sol. În timpul primului sezon de vegetație, se vor dezvolta mai mulți lăstari în partea superioară. În iarna următoare, se aleg 3-4 dintre acești lăstari, cei mai viguroși și dispuși uniform în jurul trunchiului, pentru a forma viitoarele șarpante (ramuri principale). Ceilalți lăstari se elimină complet. Șarpantele alese se scurtează la aproximativ jumătate din lungimea lor, la un mugure orientat spre exterior, pentru a încuraja ramificarea.
În anii următori (2-4), procesul de formare continuă prin consolidarea scheletului. Pe fiecare șarpantă se vor forma ramuri de ordinul doi (subșarpante), alegând câte două pe fiecare șarpantă, una pe o parte și una pe cealaltă, la o distanță de 40-50 cm una de cealaltă. Aceste subșarpante se scurtează și ele pentru a stimula ramificarea. În tot acest timp, se elimină lăstarii care cresc spre interiorul coroanei, cei care concurează ramurile de schelet și cei lacomi, care cresc vertical. La finalul perioadei de formare, se obține o coroană deschisă, cu un schelet solid format din 3-4 șarpante și 6-8 subșarpante, gata să intre pe rod.
O altă formă de coroană, piramida întreruptă, păstrează un ax central pe o anumită înălțime. Pe acest ax se formează etaje de șarpante (de obicei 2-3 etaje), cu o distanță de 80-120 cm între ele. Această formă asigură o creștere mai înaltă, dar necesită o atenție sporită pentru a preveni umbrirea etajelor inferioare. Indiferent de forma aleasă, scopul tăierilor de formare este același: construirea unei structuri durabile, aerisite și bine luminate, care să constituie fundamentul pentru o producție de calitate în anii ce vor urma.
Tăierile de întreținere și fructificare
Odată ce coroana este formată și arborele a intrat pe rod, se trece la aplicarea tăierilor anuale de întreținere și fructificare. Acestea se execută, de regulă, în perioada de repaus vegetativ, de la căderea frunzelor până la umflarea mugurilor (noiembrie-martie), cu mențiunea că este bine să se evite perioadele cu ger puternic. Scopul acestor tăieri este de a menține forma și dimensiunea coroanei, de a asigura o producție constantă și de calitate și de a păstra sănătatea arborelui.
Operațiunile de bază în cadrul tăierilor de întreținere includ: eliminarea completă a ramurilor uscate, rupte sau bolnave; suprimarea lăstarilor lacomi, care cresc vertical cu mare vigoare, consumând inutil resursele și umbrind coroana; eliminarea ramurilor care se îndreaptă spre centrul coroanei și a celor care se intersectează sau se freacă de altele, pentru a preveni rănirea și a îmbunătăți ventilația. Aceste tăieri de igienizare și aerisire sunt esențiale pentru prevenirea dezvoltării bolilor fungice.
Pe lângă aceste operațiuni, tăierile vizează și managementul ramurilor de rod. Castanul fructifică în principal pe lăstarii anuali, care se dezvoltă în primăvară din mugurii situați pe lemn de un an. Pentru a stimula permanent apariția de lăstari noi, fertili, se practică scurtarea și rărirea ramurilor care au rodit. Se elimină o parte din ramurile de rod mai slabe sau epuizate și se scurtează cele rămase, pentru a menține producția aproape de șarpante și a preveni degarnisirea acestora. Această normare a încărcăturii de rod ajută la obținerea unor fructe mai mari și la prevenirea alternanței de rodire.
Intensitatea tăierilor de întreținere trebuie să fie adaptată la vigoarea și starea fiecărui arbore. Arborii viguroși necesită tăieri mai moderate, în timp ce arborii mai slabi pot fi stimulați printr-o tăiere ceva mai severă, care va reduce numărul de muguri și va concentra resursele către cei rămași. O regulă bună este să nu se elimine mai mult de 20-25% din volumul total al coroanei într-un singur an, pentru a nu dezechilibra arborele și a provoca o reacție vegetativă excesivă.
Tăierile de regenerare
Tăierile de regenerare se aplică arborilor maturi, în vârstă, care au fost neglijați pentru o perioadă lungă de timp sau a căror producție a început să scadă din cauza îmbătrânirii lemnului de rod. Acești arbori prezintă adesea coroane foarte dense, cu multe ramuri uscate, și o producție concentrată la periferie. Scopul tăierilor de regenerare este de a revitaliza arborele prin reîntinerirea scheletului și a ramurilor de rod, readucând producția mai aproape de centrul coroanei și restabilind echilibrul fiziologic.
Aceste tăieri sunt mult mai severe decât cele de întreținere și, de aceea, trebuie executate cu prudență și eșalonat, pe parcursul a 2-3 ani, pentru a nu provoca un șoc prea puternic arborelui. În primul an, se intervine masiv pentru a curăța coroana. Se elimină toate ramurile uscate, bolnave și cele foarte slabe. Se reduce înălțimea arborelui prin scurtarea vârfurilor șarpantelor și a axului (dacă există), tăind deasupra unei ramificații laterale viguroase, cu o poziție favorabilă. De asemenea, se rărește puternic coroana, eliminând o parte din șarpantele sau subșarpantele de prisos, în special cele care umbresc excesiv.
În urma acestor tăieri severe, arborele va reacționa prin emiterea unui număr mare de lăstari lacomi, în special în jurul zonelor tăiate. În al doilea an, intervenția constă în selectarea celor mai bine plasați dintre acești lăstari noi pentru a reface treptat scheletul coroanei și a forma noi ramuri de rod. Majoritatea lăstarilor lacomi se elimină, păstrându-se doar câțiva care vor fi scurtați pentru a-i obliga să ramifice. Se continuă curățarea și rărirea coroanei, dacă este necesar.
În al treilea an, se finalizează procesul de refacere a coroanei, consolidând noile ramuri de schelet și aducându-le pe rod. La finalul acestui proces de 2-3 ani, arborele ar trebui să aibă o coroană mai mică, mai aerisită, cu un potențial de producție reînnoit. Tăierile de regenerare necesită cunoștințe solide de pomicultură și o bună înțelegere a modului de reacție a arborelui. Corect executate, ele pot prelungi semnificativ viața productivă a unei livezi îmbătrânite.
Perioada optimă și uneltele necesare
Perioada optimă pentru efectuarea majorității tăierilor la castan (formare, întreținere, regenerare) este în timpul repausului vegetativ, între căderea frunzelor toamna și umflarea mugurilor primăvara. Tăierile în „uscat” permit o vizualizare mai bună a structurii coroanei și minimizează riscul de infecții, deoarece activitatea majorității patogenilor este redusă la temperaturi scăzute. Se recomandă evitarea zilelor cu temperaturi sub -5°C, deoarece lemnul este casant și rănile se vindecă mai greu. Sfârșitul iernii și începutul primăverii (februarie-martie) sunt considerate, în general, cel mai bun moment.
Pe lângă tăierile din perioada de repaus, se pot efectua și anumite tăieri „în verde”, în timpul sezonului de vegetație. Acestea au un caracter complementar și vizează, în principal, eliminarea lăstarilor lacomi și a celor concurenți, care se pot dezvolta cu mare vigoare și pot consuma inutil resursele. Suprimarea acestor lăstari când sunt încă tineri și ierboși (plivitul lăstarilor) este o operațiune ușoară, care se poate face manual și care ajută la direcționarea sevei către lăstarii și fructele dorite. Tăierile în verde trebuie să fie însă moderate, pentru a nu elimina o cantitate prea mare de frunze, care sunt responsabile de fotosinteză.
Calitatea uneltelor folosite pentru tăieri este de o importanță capitală. Este necesară o gamă de unelte pentru a putea efectua tăieturi corecte la diferite grosimi ale ramurilor. O foarfecă de mână profesională, cu tăiere tip „bypass” (cu două lame), este esențială pentru ramurile subțiri (până la 2-2,5 cm diametru). Pentru ramurile mai groase, se utilizează un fierăstrău de pomicultură, cu lama curbată și dinți ascuțiți, care permite tăieturi precise și rapide. Pentru ramurile aflate la înălțime, se pot folosi foarfeci telescopice (cu prelungitor).
Indiferent de unealta folosită, aceasta trebuie să fie întotdeauna perfect ascuțită, pentru a produce tăieturi netede, fără a zdreli țesuturile. Un alt aspect crucial este dezinfectarea uneltelor. Pentru a preveni răspândirea bolilor grave, precum cancerul cortical, uneltele trebuie dezinfectate cu alcool sanitar, spirt sau o soluție de hipoclorit de sodiu, nu doar la începutul lucrului, ci și la trecerea de la un arbore la altul, mai ales dacă se suspectează prezența unei boli. De asemenea, rănile mai mari de 2-3 cm în diametru trebuie netezite cu un cosor și protejate cu un mastic cicatrizant de bună calitate.
