Plantarea și înmulțirea gardeniei reprezintă două etape esențiale pentru orice pasionat care dorește să se bucure pe termen lung de frumusețea și parfumul acestei plante excepționale. Procesul de plantare, fie că este vorba de o plantă nouă sau de transplantarea uneia mature, necesită o atenție deosebită la detalii, deoarece gardeniile sunt renumite pentru sensibilitatea lor la schimbări. Alegerea corectă a ghiveciului, a substratului și momentul optim pentru plantare sunt factori determinanți pentru succesul acomodării plantei în noul său mediu. O plantare reușită pune bazele unei dezvoltări sănătoase și a unei înfloriri abundente, fiind primul pas spre o relație de lungă durată cu această minunată plantă.
Substratul joacă un rol vital în sănătatea gardeniei, iar pregătirea acestuia este un pas ce nu trebuie neglijat. Gardeniile sunt plante acidofile, ceea ce înseamnă că prosperă într-un sol cu un pH acid, ideal între 5.0 și 6.5. Un amestec de pământ special pentru azalee sau rododendroni, disponibil în comerț, este o opțiune excelentă. Alternativ, poți crea propriul amestec combinând părți egale de turbă acidă, compost bine maturat și perlit sau nisip grosier pentru a asigura un drenaj adecvat. Evitarea pământului de grădină obișnuit, care este adesea prea dens și alcalin, este crucială pentru a preveni probleme precum cloroza ferică.
Alegerea ghiveciului potrivit este la fel de importantă ca și substratul. Ghiveciul trebuie să fie doar cu puțin mai mare decât cel anterior, deoarece un recipient prea mare poate reține excesul de umiditate, favorizând putrezirea rădăcinilor. Asigură-te că ghiveciul are multiple găuri de drenaj la bază pentru a permite scurgerea apei în exces. Materialul din care este confecționat ghiveciul poate influența, de asemenea, frecvența udărilor; ghivecele de teracotă permit solului să se usuce mai repede, în timp ce cele de plastic rețin umiditatea pentru o perioadă mai lungă.
Momentul plantării sau transplantării este, de asemenea, un factor critic. Cea mai bună perioadă pentru această operațiune este primăvara, la ieșirea din repausul de iarnă, când planta începe să manifeste semne de creștere nouă. Acest lucru îi oferă suficient timp să se stabilească și să-și dezvolte sistemul radicular în noul ghiveci înainte de a intra în perioada de înflorire. Evită transplantarea în timpul înfloririi sau în perioada de repaus vegetativ, deoarece stresul suplimentar poate duce la căderea bobocilor și la slăbirea generală a plantei.
Procesul de plantare pas cu pas
Realizarea plantării propriu-zise necesită delicatețe pentru a minimiza stresul asupra rădăcinilor sensibile ale gardeniei. Începe prin a pregăti noul ghiveci, așezând un strat subțire de pietriș sau cioburi de ceramică pe fund pentru a îmbunătăți drenajul, deși acest pas este opțional dacă ghiveciul are suficiente găuri. Umple parțial ghiveciul cu amestecul de pământ proaspăt pregătit, creând o mică movilă în centru pe care vor fi așezate rădăcinile plantei.
Mai multe articole pe această temă
Înainte de a scoate gardenia din ghiveciul vechi, ud-o bine cu o zi înainte pentru a hidrata balotul de pământ și a facilita extragerea. Cu grijă, înclină ghiveciul și trage ușor de baza tulpinii, susținând balotul de pământ cu cealaltă mână. Dacă planta este blocată, poți bate ușor marginile ghiveciului de o suprafață tare sau poți folosi un cuțit subțire pentru a desprinde pământul de pereții interiori. Evită să tragi cu forță de tulpină, deoarece acest lucru poate deteriora planta.
Odată ce ai scos planta, examinează cu atenție rădăcinile. Dacă acestea sunt foarte dense și au format un ghem compact (rădăcini încolăcite), descurcă-le ușor cu degetele pentru a le încuraja să crească în noul substrat. Taie orice rădăcină moartă, uscată sau care prezintă semne de putrezire. Așează apoi planta în centrul noului ghiveci, asigurându-te că partea superioară a balotului de rădăcini este la același nivel cu marginea ghiveciului sau cu un centimetru sub aceasta.
După poziționarea plantei, umple spațiile goale din jurul balotului de rădăcini cu amestecul de pământ proaspăt, presând ușor pentru a elimina pungile de aer. Nu compacta solul prea tare, deoarece acest lucru poate împiedica drenajul și aerația. La final, udă planta din abundență, până când apa începe să se scurgă prin găurile de drenaj. Acest lucru va ajuta la așezarea solului în jurul rădăcinilor. Plasează ghiveciul într-un loc ferit de soarele direct pentru câteva zile, pentru a-i permite să se recupereze după șocul transplantării.
Înmulțirea prin butași
Înmulțirea prin butași este cea mai populară și eficientă metodă de a obține noi plante de gardenia, identice genetic cu planta mamă. Perioada ideală pentru prelevarea butașilor este la sfârșitul primăverii sau la începutul verii, când planta este în plină creștere. Alege lăstari tineri, sănătoși, semi-lemnificați, care nu au flori sau boboci. Butașii prelevați de pe lăstari prea verzi (ierboși) sau prea bătrâni (complet lemnificați) au o rată de înrădăcinare mai mică.
Mai multe articole pe această temă
Pentru a pregăti un butaș, taie o porțiune de aproximativ 10-15 cm dintr-un lăstar, efectuând tăietura chiar sub un nod (locul de unde cresc frunzele). Folosește un cuțit ascuțit sau o foarfecă dezinfectată pentru a obține o tăietură curată. Îndepărtează frunzele de la baza butașului, lăsând doar două-trei perechi de frunze în vârf. Dacă frunzele rămase sunt mari, le poți tăia pe jumătate pentru a reduce pierderea de apă prin transpirație, permițând butașului să-și concentreze energia pe dezvoltarea rădăcinilor.
Tratarea bazei butașului cu un hormon de înrădăcinare (radistim) poate crește semnificativ șansele de succes. Scufundă capătul tăiat al butașului în pulberea de hormon, scuturând excesul. Pregătește un ghiveci mic sau o tăviță alveolară cu un amestec de înrădăcinare bine drenat, cum ar fi o combinație de turbă și perlit în părți egale. Umezește substratul înainte de a introduce butașii pentru a nu disloca pulberea de hormon.
Folosind un creion sau un băț, fă o gaură în substrat și introdu cu grijă butașul, presând ușor pământul în jurul său. Pentru a crea un mediu umed, similar unei mini-sere, acoperă ghiveciul cu o pungă de plastic transparentă sau cu o jumătate de sticlă de plastic. Plasează ghiveciul într-un loc cald, luminos, dar ferit de soarele direct. Aerisește periodic mini-sera pentru a preveni formarea mucegaiului și menține substratul constant umed, dar nu îmbibat cu apă.
Dezvoltarea noilor plante
Răbdarea este esențială în procesul de înrădăcinare a butașilor de gardenia. De obicei, durează între 4 și 8 săptămâni pentru ca rădăcinile să se dezvolte. Poți verifica dacă butașul a înrădăcinat trăgând foarte ușor de el; dacă simți o ușoară rezistență, înseamnă că s-au format rădăcini. Un alt semn al succesului este apariția de noi frunze mici în vârful butașului. În această perioadă, este crucial să menții condițiile de umiditate și căldură constante.
Odată ce butașii au dezvoltat un sistem radicular sănătos, este timpul să îi aclimatizezi treptat la condițiile normale de mediu. Începe prin a îndepărta acoperișul de plastic pentru perioade scurte de timp în fiecare zi, mărind treptat durata până când butașii se pot adapta la umiditatea ambientală mai scăzută. Acest proces de călire este important pentru a preveni șocul la transplantare. Continuă să menții substratul umed pe parcursul acestei perioade.
După ce noile plăntuțe sunt complet aclimatizate și au început să crească viguros, le poți transplanta individual în ghivece mai mari. Folosește același tip de amestec de pământ acid pe care îl folosești pentru plantele mature. Manipulează rădăcinile tinere cu mare grijă pentru a nu le deteriora. După transplantare, udă bine și plasează noile plante într-un loc luminos, ferit de soare direct, pentru a le permite să se stabilească în noile lor case.
Îngrijirea tinerelor plante de gardenia este similară cu cea a plantelor mature, dar necesită o atenție sporită. Acestea sunt mai sensibile la uscăciune și la excesul de îngrășământ. Începe fertilizarea doar după ce plantele și-au reluat vizibil creșterea, folosind o soluție de îngrășământ mult diluată. Pe măsură ce cresc, le poți ciupi vârfurile pentru a încuraja o ramificare bogată și o formă compactă. Cu îngrijirea potrivită, noile tale gardenii vor ajunge la maturitate și te vor răsplăti cu flori parfumate în câțiva ani.
Înmulțirea prin marcotaj
O altă metodă eficientă de înmulțire a gardeniei, deși mai puțin utilizată de amatori, este marcotajul. Această tehnică implică înrădăcinarea unei ramuri direct pe planta mamă, înainte de a o separa. Avantajul marcotajului este că ramura continuă să fie alimentată de planta mamă pe parcursul procesului de înrădăcinare, ceea ce crește considerabil rata de succes. Cel mai bun moment pentru a realiza marcotajul este primăvara sau începutul verii, pe o ramură flexibilă, sănătoasă, situată în partea inferioară a plantei.
Există două tipuri principale de marcotaj: marcotajul simplu (sau terestru) și marcotajul aerian. Pentru marcotajul simplu, alege o ramură suficient de lungă și flexibilă pentru a putea fi aplecată până la nivelul solului. Apleacă ramura și îngroap-o într-un șanț mic, de câțiva centimetri adâncime, făcut în pământul de lângă planta mamă sau într-un ghiveci separat umplut cu substrat. Lasă vârful ramurii, cu câteva frunze, să iasă la suprafață. Pentru a menține ramura sub pământ, o poți fixa cu o sârmă în formă de „U”.
Pentru a stimula formarea rădăcinilor, poți face o mică incizie sau poți răzui ușor scoarța pe partea inferioară a ramurii, în zona care va fi îngropată. Aplicarea unui hormon de înrădăcinare în această zonă poate accelera procesul. Menține solul din jurul marcotajului constant umed. În câteva luni, rădăcinile se vor forma în zona îngropată. Odată ce noul sistem radicular este bine dezvoltat, poți tăia ramura de la planta mamă și poți transplanta noua plantă în propriul său ghiveci.
Marcotajul aerian este utilizat pentru ramurile mai groase sau pentru cele care nu pot fi aplecate până la sol. Procesul implică rănirea unei porțiuni a tulpinii și învelirea acesteia într-un manșon de mușchi Sphagnum umed, care este apoi acoperit cu o folie de plastic pentru a menține umiditatea. Se alege o porțiune de tulpină sănătoasă și se îndepărtează un inel de scoarță de aproximativ 1-2 cm lățime. Zona curățată se tratează cu hormon de înrădăcinare și se învelește strâns în mușchiul umed, care se fixează cu folia de plastic legată la ambele capete. Când rădăcinile sunt vizibile prin folie, ramura poate fi tăiată sub zona de înrădăcinare și plantată separat.
