Plantarea și înmulțirea cedrului de Atlas sunt două etape fundamentale care stau la baza creării unui peisaj spectaculos și durabil. Alegerea momentului potrivit pentru plantare, pregătirea corectă a solului și a puietului, precum și cunoașterea tehnicilor de înmulțire sunt esențiale pentru a asigura succesul și pentru a te bucura de prezența acestui arbore magnific pentru generații întregi. O plantare reușită pune bazele unui sistem radicular puternic, care va susține dezvoltarea armonioasă a copacului, în timp ce înmulțirea, fie prin semințe, fie prin metode vegetative, îți oferă posibilitatea de a perpetua frumusețea acestor giganți ai lumii vegetale. Fiecare pas, de la selecția semințelor sau a butașilor până la așezarea finală a puietului în pământ, necesită atenție la detalii și o înțelegere a nevoilor specifice ale acestei specii. Prin urmare, abordarea acestor procese cu răbdare și cunoștințe adecvate este garanția unui rezultat pe măsura așteptărilor.
Procesul de plantare începe cu mult înainte de a săpa groapa, prin alegerea unui puiet sănătos și viguros de la o pepinieră de încredere. Inspectează cu atenție puietul, asigurându-te că are un sistem radicular bine dezvoltat, fără semne de putrezire sau de încercuire în container. Acele trebuie să aibă o culoare vibrantă, specifică soiului, și să nu prezinte pete, semne de uscare sau de atac al dăunătorilor. Un puiet de calitate, care a fost îngrijit corespunzător în pepinieră, va avea o rată de prindere mult mai mare și se va adapta mai ușor la noile condiții din grădina ta.
Momentul plantării este, de asemenea, crucial. Perioada optimă pentru plantarea cedrului de Atlas este toamna, după căderea frunzelor la foioase, sau primăvara devreme, înainte de începerea perioadei de vegetație. Plantarea de toamnă permite rădăcinilor să se stabilească pe parcursul iernii, beneficiind de umiditatea din sol, și să fie pregătite pentru o creștere viguroasă în primăvara următoare. Plantarea de primăvară este, de asemenea, o opțiune bună, însă va necesita o atenție sporită la udare pe parcursul primului sezon cald. Evită plantarea în perioadele de caniculă sau de ger, deoarece stresul la care este supus puietul este mult prea mare.
Pregătirea locului de plantare este la fel de importantă ca și calitatea puietului. Așa cum s-a menționat, alege un loc însorit, cu un sol foarte bine drenat și cu suficient spațiu pentru dezvoltarea viitoare a copacului. Groapa de plantare trebuie să fie de două până la trei ori mai largă decât diametrul balotului de rădăcini și aproximativ la fel de adâncă. Afânarea pământului pe o suprafață cât mai mare în jurul gropii va facilita pătrunderea și dezvoltarea rădăcinilor în solul înconjurător, accelerând procesul de stabilire a puietului.
Pregătirea solului și a gropii de plantare
O pregătire meticuloasă a solului este piatra de temelie pentru succesul plantării. După ce ai stabilit locația și ai săpat groapa la dimensiunile recomandate, este important să evaluezi calitatea pământului scos din groapă. Dacă solul este prea argilos și greu, ceea ce indică un drenaj slab, este esențial să îl amendezi. Adăugarea de compost bine descompus, nisip grosier sau perlit va îmbunătăți structura solului, permițând apei să se scurgă mai ușor și aerului să circule la nivelul rădăcinilor. Un amestec ideal pentru umplerea gropii ar trebui să fie format din aproximativ două părți pământ de grădină și o parte amendament organic.
Mai multe articole pe această temă
Înainte de a așeza puietul în groapă, este o practică bună să umpli groapa cu apă și să observi cât de repede se drenează. Acest test simplu îți va oferi o imagine clară asupra capacității de drenaj a solului și îți va permite să faci ajustările necesare înainte de plantarea propriu-zisă. Dacă apa băltește pentru o perioadă îndelungată, este un semn clar că trebuie să îmbunătățești și mai mult drenajul. În cazuri extreme, pe soluri foarte grele, se poate lua în considerare crearea unui sistem de drenaj subteran sau plantarea pe un strat înălțat.
La baza gropii de plantare, poți adăuga un strat subțire de pietriș pentru a facilita scurgerea apei, deși această practică este uneori contestată. Mai important este să te asiguri că solul de sub balotul de rădăcini este bine afânat, pentru a permite rădăcinilor pivotante să pătrundă în adâncime. Nu adăuga îngrășăminte chimice direct în groapa de plantare, deoarece acestea pot arde rădăcinile tinere și sensibile ale puietului. Fertilizarea se va face ulterior, la suprafața solului, după ce puietul a avut timp să se acomodeze.
Pregătirea puietului pentru plantare este, de asemenea, un pas important. Dacă puietul este într-un container, scoate-l cu grijă, încercând să nu deranjezi balotul de pământ. Examinează rădăcinile și, dacă observi că sunt încercuite (au crescut în cerc de-a lungul peretelui ghiveciului), descurcă-le cu grijă cu degetele sau fă câteva tăieturi verticale superficiale cu un cuțit ascuțit. Acest lucru va stimula rădăcinile să crească spre exterior, în solul înconjurător, în loc să continue să crească în cerc, ceea ce ar putea strangula planta în timp. Dacă puietul este cu balot de pământ învelit în pânză de iută, poți planta cu tot cu pânză (dacă este din material natural, biodegradabil), dar ai grijă să tai și să îndepărtezi sârmele sau sforile din jurul trunchiului.
Tehnica de plantare pas cu pas
După ce groapa și puietul sunt pregătite, procesul de plantare propriu-zis poate începe. Așează puietul în centrul gropii, asigurându-te că partea superioară a balotului de rădăcini este la același nivel cu solul înconjurător sau chiar cu 1-2 cm mai sus. Este o greșeală comună să plantezi copacii prea adânc, ceea ce poate duce la putrezirea coletului (zona de tranziție dintre trunchi și rădăcină) și la moartea plantei. Folosește o scândură așezată deasupra gropii pentru a verifica nivelul corect.
Mai multe articole pe această temă
Odată ce puietul este poziționat corect, începe să umpli groapa pe jumătate cu amestecul de pământ pregătit anterior. Tasează ușor pământul cu mâinile pentru a elimina pungile mari de aer, dar evită compactarea excesivă, care ar împiedica circulația apei și a aerului. După ce groapa este pe jumătate plină, umple-o complet cu apă și lasă apa să se absoarbă. Acest proces, numit mocirlire, ajută la așezarea pământului în jurul rădăcinilor și la eliminarea eficientă a buzunarelor de aer, asigurând un contact bun între rădăcini și sol.
După ce apa s-a drenat, umple restul gropii cu pământ, până la nivelul solului. Tasează din nou ușor și formează un mic dig de pământ în jurul zonei plantate, sub forma unui lighean. Acest „lighean de udare” va ajuta la reținerea apei la baza plantei și la direcționarea ei către rădăcini, fiind deosebit de util în primele luni după plantare. Udă din nou din abundență, asigurându-te că întregul volum de sol din groapă este bine saturat cu apă.
În final, aplică un strat de mulci organic (scoarță de copac, frunze uscate, paie) de 5-10 cm grosime în jurul bazei puietului, pe o rază de cel puțin 50 cm. Mulciul va ajuta la conservarea umidității în sol, la reglarea temperaturii acestuia și la prevenirea creșterii buruienilor. Ai grijă să lași un spațiu liber de câțiva centimetri în jurul trunchiului pentru a permite o bună aerisire și pentru a preveni putrezirea scoarței. În cazul în care puietul este înalt și plantat într-o zonă vântoasă, poate fi necesară ancorarea sa cu tutori pentru primul an, pentru a-i asigura stabilitate până la dezvoltarea completă a sistemului radicular.
Înmulțirea prin semințe
Înmulțirea cedrului de Atlas prin semințe este o metodă fascinantă și plină de satisfacții, deși necesită răbdare și atenție la detalii. Primul pas este obținerea de semințe viabile, care se găsesc în conurile mari, verticale, ce se maturează în aproximativ doi ani. Conurile se recoltează toamna, înainte de a se desface complet, și se lasă la uscat într-un loc cald și aerisit pentru a elibera semințele aripate. Este important de știut că semințele de cedru au o perioadă de viabilitate relativ scurtă, așa că este de preferat să le semeni cât mai curând posibil după recoltare.
Semințele de cedru necesită o perioadă de stratificare la rece pentru a germina, proces care simulează condițiile naturale de iarnă. Pentru a realiza stratificarea, amestecă semințele cu un substrat umed, cum ar fi nisip, vermiculit sau turbă, și pune amestecul într-o pungă de plastic sigilabilă. Păstrează punga în frigider, la o temperatură de 1-5°C, timp de 30 până la 60 de zile. Verifică periodic umiditatea substratului și asigură-te că nu se usucă, dar nici nu este îmbibat cu apă.
După perioada de stratificare, semințele sunt gata pentru a fi semănate. Folosește un substrat bine drenat, special pentru semănături, format dintr-un amestec de turbă, perlit și nisip. Semănă semințele la o adâncime de aproximativ 1-2 cm în ghivece individuale sau în tăvi alveolare. Udă substratul cu grijă, de preferat prin pulverizare, pentru a nu deranja semințele, și acoperă recipientele cu o folie de plastic transparentă sau cu un capac pentru a menține o umiditate ridicată.
Plasează recipientele într-un loc luminos, dar ferit de soarele direct, la o temperatură constantă de aproximativ 18-22°C. Germinarea ar trebui să aibă loc în câteva săptămâni până la câteva luni, în funcție de calitatea semințelor și de condițiile oferite. După ce răsadurile apar și dezvoltă câteva seturi de ace adevărate, poți îndepărta treptat acoperișul pentru a le aclimatiza la condițiile de mediu. Răsadurile se repică în ghivece mai mari pe măsură ce cresc și se vor păstra în condiții protejate pentru cel puțin unul sau doi ani înainte de a fi suficient de puternice pentru a fi plantate în grădină.
Înmulțirea vegetativă (prin butași)
Înmulțirea vegetativă a cedrului de Atlas, în special prin butași, este o metodă mult mai dificilă decât înmulțirea prin semințe și are o rată de succes mai scăzută, fiind practicată mai ales de specialiști și pepiniere. Această metodă are însă avantajul de a produce plante identice genetic cu planta mamă, ceea ce este deosebit de important pentru înmulțirea soiurilor horticole cu caracteristici deosebite (de exemplu, portul pendular sau o anumită culoare a acelor). Obținerea de noi plante prin butășire asigură păstrarea intactă a trăsăturilor dorite.
Perioada optimă pentru recoltarea butașilor este la sfârșitul toamnei sau iarna, când planta se află în repaus vegetativ. Se aleg lăstari semi-lemnificați sau lemnificați, sănătoși, de la vârful ramurilor laterale. Butașii ar trebui să aibă o lungime de aproximativ 10-15 cm și să fie tăiați imediat sub un nod. Se îndepărtează acele de la baza butașului pe o porțiune de câțiva centimetri, pentru a facilita introducerea în substratul de înrădăcinare.
Pentru a crește șansele de succes, este esențială folosirea unui hormon de înrădăcinare (radistim). Baza butașului se umezește și se introduce în pulberea de hormon, scuturând excesul. Butașii astfel pregătiți se introduc într-un substrat foarte bine drenat și steril, format dintr-un amestec de perlit și turbă în părți egale. Substratul trebuie menținut constant umed, dar nu îmbibat cu apă, iar butașii trebuie păstrați într-un mediu cu umiditate atmosferică ridicată, de preferat într-o mini-seră sau acoperiți cu o folie de plastic.
Procesul de înrădăcinare este foarte lent și poate dura de la câteva luni până la un an sau chiar mai mult. Este necesară o sursă de căldură la baza substratului (încălzire bazală) pentru a stimula formarea rădăcinilor. Odată ce butașii au dezvoltat un sistem radicular suficient de puternic, pot fi repicați cu mare grijă în ghivece individuale și crescuți în continuare în condiții protejate. Datorită dificultății și a perioadei lungi de așteptare, altoirea este o altă metodă vegetativă, mai rapidă și mai sigură, utilizată frecvent în pepiniere pentru înmulțirea soiurilor valoroase de cedru.
