Originară din climatul blând al Americii de Sud, trompeta îngerilor (Brugmansia) este o plantă extrem de sensibilă la frig și nu tolerează înghețul. Pentru cultivatorii din regiunile cu ierni aspre, asigurarea supraviețuirii acestei plante exotice de la un an la altul depinde în totalitate de un proces de iernare corect executat. Trecerea peste sezonul rece nu este doar o măsură de supraviețuire, ci și o perioadă esențială de repaus, care permite plantei să-și refacă resursele pentru a reveni cu o creștere și o înflorire și mai spectaculoasă în primăvara următoare. Neglijarea acestui aspect crucial va duce inevitabil la pierderea plantei la primul îngheț serios.
Pregătirile pentru iernat trebuie să înceapă toamna, pe măsură ce temperaturile nocturne încep să scadă constant. Momentul critic este atunci când termometrul se apropie de 5 grade Celsius pe timpul nopții. Expunerea la temperaturi mai scăzute, chiar și fără îngheț, poate provoca daune la nivelul frunzelor și poate stresa planta. Un îngheț ușor poate distruge frunzișul, dar dacă tulpina lemnoasă rămâne intactă, planta are șanse să se regenereze. Totuși, un îngheț puternic, care afectează rădăcinile și tulpina principală, este aproape întotdeauna fatal. Prin urmare, este esențial să se acționeze preventiv și să se aducă planta la adăpost înainte de primul îngheț anunțat.
Înainte de a muta planta în interior, este recomandată o inspecție amănunțită a acesteia pentru a depista eventualii dăunători. Spațiile interioare, calde și adesea cu aer uscat, sunt medii ideale pentru proliferarea păianjenilor roșii, a afidelor sau a musculiței albe. Pentru a evita o infestare masivă pe parcursul iernii, este prudent să se aplice un tratament preventiv. Se poate pulveriza întreaga plantă, insistând pe partea inferioară a frunzelor, cu o soluție de săpun insecticid sau ulei de neem. Această măsură simplă poate preveni multe bătăi de cap ulterioare.
De asemenea, este o practică bună să se reducă treptat udările și să se oprească complet fertilizarea cu câteva săptămâni înainte de mutarea în interior. Acest lucru ajută la încetinirea creșterii active și la pregătirea plantei pentru perioada de repaus vegetativ. O udare finală, moderată, se poate face chiar înainte de a aduce ghiveciul în spațiul de iernat. Aceste etape pregătitoare contribuie la o tranziție mai lină a plantei de la condițiile de exterior la cele de interior, reducând șocul și stresul adaptării.
Alegerea spațiului optim pentru iernat
Succesul iernării depinde în mare măsură de condițiile oferite de spațiul de depozitare. Există mai multe opțiuni, fiecare cu avantajele și dezavantajele sale, iar alegerea depinde de resursele disponibile și de starea în care se dorește menținerea plantei (cu frunze sau în repaus total). Criteriile esențiale pentru orice spațiu de iernat sunt protecția totală împotriva înghețului și o temperatură relativ constantă. Variațiile mari de temperatură pot stresa planta și pot stimula o creștere prematură și slabă.
Varianta ideală este un spațiu răcoros și luminos, cum ar fi o verandă închisă, o seră rece neîncălzită sau o cameră mai puțin încălzită, unde temperaturile se mențin între 5 și 12 grade Celsius. În aceste condiții, planta poate să-și păstreze o parte din frunze și să rămână semi-activă. Lumina, chiar și indirectă, este necesară pentru a menține frunzele sănătoase. Această metodă permite plantei să pornească mai repede în vegetație primăvara, având deja un avans. Totuși, necesită o monitorizare mai atentă a udării și a eventualilor dăunători.
O a doua opțiune, foarte comună, este iernarea într-un spațiu răcoros și întunecat, precum o pivniță, un garaj sau o magazie izolată, unde temperatura nu scade sub 2-3 grade Celsius, dar nici nu depășește 8-10 grade. În aceste condiții de întuneric, planta va intra într-un repaus vegetativ complet și își va pierde toate frunzele, ceea ce este un proces natural și nu un motiv de îngrijorare. Această metodă este mai puțin pretențioasă, deoarece planta necesită foarte puțină atenție pe parcursul iernii. Este esențial ca spațiul să fie uscat pentru a preveni putrezirea tulpinilor.
Iernarea într-o cameră încălzită, la temperatura normală a locuinței, este cea mai puțin recomandată opțiune, dar uneori singura disponibilă. Combinația dintre căldură și lumina redusă din timpul iernii va forța planta să producă lăstari lungi, subțiri și palizi (etiolați), care sunt foarte sensibili la dăunători. Dacă aceasta este singura soluție, planta trebuie plasată în cea mai răcoroasă și luminoasă încăpere posibilă, de preferat lângă o fereastră orientată spre sud. Udarea trebuie monitorizată cu atenție, iar umiditatea aerului, de obicei foarte scăzută în casele încălzite, ar trebui crescută prin pulverizări sau prin plasarea unui umidificator în apropiere.
Tăierea de pregătire pentru iarnă
Tăierea trompetei îngerilor înainte de iernat este o etapă importantă și benefică din mai multe motive. În primul rând, reduce dimensiunea totală a plantei, făcând-o mult mai ușor de manevrat, transportat și depozitat, în special în cazul exemplarelor mari. În al doilea rând, prin eliminarea unei părți din masa foliară, se reduce suprafața de transpirație, ceea ce scade necesarul de apă al plantei pe parcursul perioadei de repaus. De asemenea, tăierea îndepărtează lăstarii slabi sau deteriorați și ajută la modelarea coroanei pentru sezonul următor.
Amploarea tăierii depinde de spațiul de depozitare disponibil și de preferințele cultivatorului. Se poate efectua o tăiere ușoară, scurtând ramurile cu aproximativ o treime, sau o tăiere mai drastică, reducând coroana chiar și la jumătate din dimensiunea sa. O regulă esențială este să nu se taie niciodată sub prima ramificație principală în formă de „Y”. Florile de Brugmansia se formează pe creșterile noi care pornesc de deasupra acestei structuri. Tăierea sub acest punct va întârzia semnificativ sau chiar va anula înflorirea din anul următor.
Tăierea se realizează folosind unelte curate și ascuțite pentru a produce tăieturi netede, care se vindecă mai repede. Se începe prin îndepărtarea tuturor frunzelor rămase, a florilor și a fructelor. Apoi, se elimină ramurile uscate, bolnave sau cele care se intersectează și cresc spre interiorul coroanei. Ulterior, se scurtează ramurile principale la lungimea dorită, tăind întotdeauna deasupra unui nod. Lăstarii rezultați în urma tăierii nu trebuie aruncați; cei sănătoși și semilemnificați pot fi folosiți pentru a face butași și a înmulți planta.
După tăiere, este un moment bun pentru a curăța suprafața solului din ghiveci de orice resturi vegetale sau buruieni. Unii grădinari preferă să aplice pe tăieturile mai mari un mastic cicatrizant sau praf de cărbune pentru a preveni pătrunderea agenților patogeni, deși acest lucru nu este absolut necesar dacă spațiul de iernat este uscat și bine ventilat. Planta astfel pregătită este gata să fie mutată în adăpostul său de iarnă.
Îngrijirea pe parcursul iernii
Odată ce trompeta îngerilor a fost mutată în spațiul de iernat, necesită foarte puțină îngrijire, scopul principal fiind menținerea ei în viață într-o stare de latență. Cea mai mare greșeală care se poate face în această perioadă este udarea excesivă. Metabolismul plantei este extrem de încetinit, iar consumul de apă este minim. Udarea în exces într-un mediu răcoros va duce aproape sigur la putrezirea rădăcinilor și a bazei tulpinii.
Regula de bază pentru udare pe timpul iernii este „mai puțin înseamnă mai bine”. Solul trebuie lăsat să se usuce aproape complet între două udări. Frecvența poate varia de la o dată la 3-4 săptămâni până la o dată la 6-8 săptămâni, în funcție de temperatura și umiditatea din spațiul de depozitare. Când se udă, se administrează o cantitate mică de apă, suficientă doar pentru a preveni deshidratarea totală a balotului de rădăcini. Este absolut interzisă fertilizarea pe toată durata perioadei de repaus.
Chiar dacă planta este în repaus, este recomandată o inspecție periodică, o dată la câteva săptămâni. Se verifică starea tulpinilor, pentru a depista eventuale semne de mucegai sau putrezire. De asemenea, se caută semne ale prezenței dăunătorilor, care, deși mai puțin activi la temperaturi scăzute, pot supraviețui și se pot înmulți dacă condițiile devin favorabile. O bună ventilație a spațiului de depozitare este benefică pentru a preveni acumularea umidității și apariția mucegaiului.
Spre sfârșitul iernii, pe măsură ce zilele devin mai lungi și lumina mai puternică, planta poate începe să dea semne de viață, umflând mugurii. Acesta este un semn că perioada de repaus se apropie de sfârșit. Chiar și așa, este important să se reziste tentației de a crește brusc udările sau de a scoate planta afară prea devreme. Pericolul înghețurilor târzii de primăvară este real, iar o expunere prematură la frig poate compromite noile creșteri fragile.
