Asigurarea supraviețuirii mentei cu aromă de măr, Mentha suaveolens ‘Variegata’, pe parcursul sezonului rece este o etapă esențială în ciclul de viață al acestei plante perene. Deși specia de bază este cunoscută pentru rusticitatea sa, varietatea variegată poate manifesta o sensibilitate ușor mai ridicată la temperaturile scăzute extreme, în special în regiunile cu ierni geroase și fără un strat protector de zăpadă. O pregătire corectă pentru iernat nu doar că garantează revenirea plantei în primăvară, dar contribuie și la vigoarea și sănătatea sa în sezonul de vegetație următor. Înțelegerea proceselor fiziologice prin care planta intră în repaus și aplicarea unor tehnici de protecție adecvate sunt cheia succesului în cultivarea pe termen lung a acestei valoroase plante aromatice.
Procesul de pregătire pentru iarnă începe încă din toamnă. Pe măsură ce zilele se scurtează și temperaturile scad, menta își încetinește treptat creșterea, translocând rezervele de energie din părțile aeriene către sistemul radicular și stoloni. Aceste rezerve vor fi combustibilul necesar pentru supraviețuirea peste iarnă și pentru pornirea în vegetație în primăvara următoare. Este important să se oprească orice fertilizare la sfârșitul verii sau începutul toamnei, pentru a nu stimula o creștere nouă, fragedă, care ar fi extrem de vulnerabilă la daunele provocate de îngheț. De asemenea, recoltarea trebuie redusă în această perioadă, lăsând suficient frunziș pentru a continua fotosinteza și acumularea de rezerve.
După primele înghețuri serioase, care de obicei înnegresc și ofilesc frunzișul, este momentul pentru curățenia de toamnă. Părțile aeriene ale plantei, adică tulpinile și frunzele, trebuie tăiate la nivelul solului sau la o înălțime de 3-5 centimetri. Această operațiune are multiple beneficii. În primul rând, elimină potențialele adăposturi pentru dăunători și spori de ciuperci care ar putea ierna în resturile vegetale. În al doilea rând, previne putrezirea tulpinilor la baza plantei, îmbunătățind circulația aerului în primăvară. Nu în ultimul rând, conferă un aspect mai curat și ordonat grădinii pe timpul iernii.
Odată ce zona a fost curățată, se poate trece la aplicarea măsurilor de protecție. Zăpada este cel mai bun izolator natural, protejând rădăcinile de temperaturile extreme și de vânturile uscate ale iernii. În zonele unde stratul de zăpadă este constant și gros, menta poate supraviețui adesea fără protecție suplimentară. Totuși, în regiunile cu ierni variabile, unde perioadele de ger alternează cu cele de dezgheț, sau unde zăpada lipsește, este prudent să se ofere o protecție suplimentară pentru a asigura supraviețuirea plantei.
Protejarea plantelor din grădină
Cea mai eficientă și recomandată metodă de a proteja rădăcinile mentei cultivate în grădină este aplicarea unui strat gros de mulci. După tăierea de toamnă a tulpinilor, zona unde se află sistemul radicular se acoperă cu un strat de material organic izolator, cu o grosime de aproximativ 10-15 centimetri. Acest strat de mulci acționează ca o barieră termică, moderând fluctuațiile de temperatură din sol și prevenind înghețarea profundă a acestuia. De asemenea, protejează coroana plantei de ciclurile repetate de îngheț-dezgheț, care pot ridica planta din sol și pot rupe rădăcinile.
Pentru mulcire se pot folosi diverse materiale organice, ușor disponibile în orice grădină. Frunzele uscate, tocate, sunt o opțiune excelentă, la fel ca paiele, compostul bine descompus, scoarța de copac mărunțită sau chiar ramurile de brad. Ramurile de conifere sunt deosebit de utile deoarece nu se tasează la fel de mult ca frunzele și permit o mai bună circulație a aerului, prevenind putrezirea. Este important ca materialul folosit pentru mulcire să fie relativ uscat și să nu conțină semințe de buruieni sau agenți patogeni.
Momentul aplicării mulciului este important. Acesta trebuie adăugat după ce au avut loc primele înghețuri serioase și solul a început să înghețe la suprafață. Aplicarea prea devreme, când solul este încă cald, poate încuraja dezvoltarea mucegaiurilor și poate oferi un adăpost ideal pentru rozătoare pe timpul iernii. Scopul mulciului de iarnă nu este să mențină solul cald, ci să îl mențină înghețat constant, ferindu-l de dezghețurile temporare urmate de reînghețări bruște.
Primăvara devreme, după ce pericolul înghețurilor puternice a trecut și se observă primele semne de creștere, stratul de mulci trebuie îndepărtat treptat. Acest lucru permite solului să se încălzească mai repede sub acțiunea soarelui și favorizează apariția noilor lăstari. O parte din mulciul organic bine descompus poate fi încorporat ușor în stratul superficial al solului, acționând ca un amendament valoros. Restul poate fi adăugat la grămada de compost.
Iernarea mentei cultivate în ghivece
Plantele de mentă cultivate în ghivece sau alte containere sunt mult mai vulnerabile la frigul iernii decât cele plantate direct în grădină. Rădăcinile lor nu beneficiază de efectul izolator al masei mari de pământ și sunt expuse la temperaturi scăzute din toate părțile. Lăsarea unui ghiveci neprotejat în aer liber pe parcursul unei ierni geroase duce aproape sigur la înghețarea completă a balotului de pământ și la moartea plantei. Prin urmare, iernarea plantelor la ghiveci necesită măsuri speciale de protecție.
În regiunile cu ierni blânde, unde temperaturile scad rar sub -5°C, poate fi suficientă mutarea ghiveciului într-un loc adăpostit. Un loc lângă un perete al casei, orientat spre sud sau vest, poate oferi protecție împotriva vânturilor reci și poate beneficia de căldura radiată de clădire. Se poate oferi o izolație suplimentară prin gruparea mai multor ghivece la un loc sau prin învelirea ghiveciului (nu a plantei) în materiale izolante, cum ar fi folia cu bule, pânza de sac sau covoare vechi. De asemenea, ridicarea ghiveciului de pe solul înghețat, așezându-l pe niște scânduri, poate preveni pierderea de căldură.
În zonele cu ierni aspre, cea mai sigură metodă este mutarea ghivecelor într-un spațiu neîncălzit, dar ferit de îngheț. Un garaj, o magazie, o pivniță luminoasă sau o verandă închisă sunt locații ideale. Temperatura optimă în aceste spații ar trebui să se mențină între 1°C și 7°C. În aceste condiții, planta va intra într-un repaus complet. Tăierea tulpinilor la nivelul substratului se face înainte de mutarea ghiveciului în interior.
Pe parcursul iernii, în spațiul de depozitare, udarea trebuie redusă la minimum absolut. Substratul trebuie lăsat să se usuce aproape complet între udări. De obicei, o udare ușoară o dată pe lună sau chiar mai rar este suficientă pentru a preveni deshidratarea completă a rădăcinilor. Excesul de apă în timpul repausului este extrem de periculos, ducând rapid la putrezirea sistemului radicular. Primăvara, când temperaturile exterioare încep să crească constant, ghivecele pot fi scoase treptat afară, aclimatizându-le la noile condiții.
Greșeli de evitat în timpul iernatului
Una dintre cele mai frecvente greșeli este protejarea excesivă sau prea timpurie a plantelor din grădină. Aplicarea unui strat gros de mulci înainte ca solul să se răcească poate capta căldura și umiditatea, creând un mediu ideal pentru putrezirea coroanei plantei și pentru dezvoltarea bolilor fungice. De asemenea, un mulci umed și cald poate atrage șoareci și alte rozătoare care se pot hrăni cu rădăcinile plantei pe timpul iernii. Este esențial să se aștepte primele înghețuri înainte de a aplica protecția.
O altă greșeală este neglijarea completă a plantelor de la ghiveci, presupunând că vor supraviețui la fel ca cele din grădină. După cum s-a menționat, rădăcinile din containere sunt extrem de expuse. Chiar și în climatele mai blânde, un val de frig neașteptat poate fi fatal. Este întotdeauna mai prudent să se ofere un anumit grad de protecție plantelor la ghiveci. Ignorarea nevoii de drenaj bun, lăsând ghivecele în farfurii pline cu apă care apoi îngheață, este o altă greșeală fatală.
Pentru plantele iernate în interior, udarea excesivă este inamicul numărul unu. În starea de repaus, metabolismul plantei este extrem de redus, iar necesarul de apă este minimal. Mulți grădinari, din dorința de a îngriji planta, continuă să o ude ca în timpul verii, ceea ce duce inevitabil la putrezirea rădăcinilor într-un substrat rece și umed. Regula de bază este: când există dubii, este mai bine să se greșească prin a uda prea puțin decât prea mult în timpul iernii.
Uitarea de a îndepărta mulciul la timp în primăvară este o altă problemă. Un strat gros de mulci lăsat prea mult timp poate întârzia încălzirea solului, încetinind pornirea în vegetație a mentei. De asemenea, poate sufoca noii lăstari fragezi care încearcă să iasă la suprafață. Monitorizarea vremii și a semnelor de creștere a plantei la începutul primăverii este importantă pentru a alege momentul potrivit pentru îndepărtarea protecției de iarnă.
