Spre deosebire de ruda sa mai robustă, lavanda englezească, lavanda franceză (Lavandula stoechas) este considerabil mai sensibilă la frig și la îngheț. Originară din climatul blând al Mediteranei, această specie nu este adaptată pentru a supraviețui iernilor aspre, cu temperaturi care scad frecvent sub -7 grade Celsius. Prin urmare, pentru grădinarii din zonele cu ierni geroase, asigurarea unei protecții adecvate pe timpul sezonului rece este absolut esențială pentru supraviețuirea plantei. Fără măsuri de iernare corespunzătoare, există un risc foarte mare ca planta să nu supraviețuiască până în primăvara următoare.
Succesul iernării depinde de o serie de factori, inclusiv de vârsta și vigoarea plantei, de microclimatul din grădină și, cel mai important, de metodele de protecție aplicate. O plantă sănătoasă, bine înrădăcinată și plantată într-o locație adecvată, are șanse mult mai mari de a trece cu bine peste iarnă. Pregătirile pentru iernat nu încep odată cu primul îngheț, ci implică o serie de acțiuni preventive pe parcursul toamnei, menite să întărească planta și să o pregătească pentru perioada de repaus.
Principalele pericole pe timpul iernii pentru lavanda franceză sunt înghețul puternic, care poate distruge țesuturile vegetale, și excesul de umiditate la rădăcini, cauzat de un sol rece și slab drenat. Vânturile reci și uscate pot, de asemenea, să deshidrateze părțile aeriene ale plantei, un fenomen cunoscut sub numele de „arsură de iarnă”. Strategia de iernare trebuie să abordeze toate aceste amenințări, oferind atât izolație termică, cât și protecție împotriva umidității excesive.
Există două abordări principale pentru iernarea lavandei franceze: protejarea plantelor direct în grădină, în climatele unde iernile sunt la limita rezistenței sale, sau aducerea plantelor cultivate în ghivece într-un spațiu protejat, o metodă mult mai sigură în regiunile cu ierni severe. Alegerea metodei potrivite depinde în totalitate de condițiile climatice specifice zonei în care locuiești.
Pregătirea plantei pentru iarnă
Pregătirea lavandei pentru iarnă începe la sfârșitul verii și începutul toamnei. Unul dintre cei mai importanți pași este oprirea oricărei forme de fertilizare cel târziu la sfârșitul lunii august. Continuarea fertilizării în toamnă ar stimula creșterea de lăstari noi, fragezi, care nu ar avea timp să se lignifice (să devină lemnoși) înainte de venirea înghețului. Acești lăstari noi ar fi primii afectați de ger și ar putea crea porți de intrare pentru boli.
De asemenea, este important să se reducă treptat udările pe măsură ce vremea se răcește. Solul umed în combinație cu temperaturile scăzute este extrem de periculos pentru rădăcinile lavandei. Permite solului să se usuce mai mult între udări și oprește complet irigarea după primele înghețuri ușoare, cu excepția cazului în care toamna este neobișnuit de uscată. Planta va intra în repaus vegetativ, iar necesarul său de apă va fi minim.
O tăiere ușoară la sfârșitul verii sau începutul toamnei, după ultimul val de flori, poate ajuta la pregătirea plantei. Scurtează lăstarii cu aproximativ o treime, dar evită tăierile drastice sau târzii în toamnă. O tăiere prea severă sau realizată prea târziu poate slăbi planta și poate stimula o creștere nouă, vulnerabilă la îngheț. Scopul acestei tăieri este de a da o formă compactă tufei, reducând suprafața expusă la vânturile reci și prevenind ruperea ramurilor sub greutatea zăpezii.
Înainte de primul îngheț, este esențial să cureți zona din jurul bazei plantei de frunze căzute și alte resturi vegetale. Acestea pot reține umiditatea și pot adăposti dăunători sau spori de boli pe timpul iernii, creând un mediu nesănătos pentru coroana plantei. Un mediu curat în jurul bazei tulpinii asigură o mai bună circulație a aerului și reduce riscul de putrezire.
Protejarea plantelor din grădină
În zonele unde temperaturile iarna scad ocazional până la -7 sau -10 grade Celsius, lavanda franceză plantată în grădină poate supraviețui cu o protecție adecvată. Cea mai importantă metodă de protecție este mulcirea. După ce solul a înghețat ușor la suprafață, aplică un strat gros, de 10-15 cm, de mulci izolator în jurul bazei plantei. Materialele ideale sunt cele care nu rețin apa, cum ar fi paiele, frunzele uscate de stejar sau de fag, sau cetina de brad. Acest strat de mulci acționează ca o pătură, protejând rădăcinile de fluctuațiile mari de temperatură și de înghețul profund.
Evită folosirea compostului, a rumegușului fin sau a altor materiale care se compactează și rețin umiditatea. Un mulci umed în contact cu baza tulpinii pe parcursul iernii va duce aproape sigur la putrezirea coroanei. Mulciul trebuie aplicat după primul îngheț pentru a descuraja rozătoarele să își facă cuib în el și trebuie îndepărtat treptat primăvara, după ce pericolul înghețurilor târzii a trecut, pentru a permite solului să se încălzească și pentru a preveni apariția bolilor.
În zonele cu vânturi puternice sau cu ierni foarte reci, o protecție suplimentară pentru partea aeriană a plantei poate fi necesară. Poți construi un paravan simplu în partea de nord-vest a plantei pentru a o proteja de vânturile predominante. O altă opțiune este să acoperi lejer tufa cu ramuri de brad (cetina), care oferă izolație fără a reține umiditatea și permițând circulația aerului.
O alternativă mai consistentă este acoperirea întregii plante cu o folie agril (geotextil) sau cu o pânză de sac. Aceste materiale protejează împotriva vântului și a gerului, dar permit plantei să respire. Fixează materialul cu pietre la bază sau leagă-l lejer în jurul plantei. Nu folosi niciodată folie de plastic, deoarece aceasta nu permite ventilația, duce la acumularea de condens și poate provoca daune mai mari decât gerul însuși prin efectul de seră în zilele însorite.
Iernarea lavandei în ghivece
Pentru regiunile cu ierni cu adevărat aspre (zonele de rusticitate 7 sau mai reci), cea mai sigură și recomandată metodă de a păstra lavanda franceză este cultivarea ei în ghivece și mutarea acestora într-un spațiu protejat pe timpul iernii. Ghivecele sunt mult mai expuse la îngheț decât solul grădinii, deoarece rădăcinile nu beneficiază de izolația termică a masei mari de pământ. Un îngheț puternic poate îngheța complet pământul din ghiveci, ucigând rădăcinile.
Spațiul ideal pentru iernare este unul luminos, răcoros și neîncălzit, cum ar fi o seră rece, o verandă închisă, un garaj cu ferestre sau o pivniță luminoasă. Temperatura optimă ar trebui să se mențină între 1 și 10 grade Celsius. Un mediu prea cald și întunecos va face ca planta să producă lăstari lungi, firavi și etiolați, care o vor epuiza. Lumina este importantă, chiar și în perioada de repaus, așa că așează ghiveciul lângă o fereastră orientată spre sud, dacă este posibil.
Înainte de a aduce planta în interior, inspecteaz-o cu atenție pentru a depista eventualii dăunători, cum ar fi afidele sau păianjenii roșii, care s-ar putea înmulți necontrolat în mediul protejat de interior. Dacă este necesar, aplică un tratament cu un insecticid ecologic, cum ar fi uleiul de neem sau săpunul insecticid, înainte de a o muta. O tăiere ușoară poate ajuta, de asemenea, la reducerea dimensiunii plantei și la o manevrare mai ușoară.
Pe parcursul iernii, planta va intra într-o stare de semidormitare, iar nevoile sale de apă vor fi extrem de reduse. Udă foarte rar, poate o dată la 3-4 săptămâni, doar cât să împiedici uscarea completă a pământului din ghiveci. Lasă întotdeauna primii 5-7 cm de substrat să se usuce complet înainte de a uda din nou. Udarea excesivă în timpul iernii este la fel de periculoasă în interior ca și în exterior. Nu fertiliza deloc pe parcursul perioadei de repaus.
