Fiind o plantă originară din climat tropical, lantana nu tolerează temperaturile scăzute și înghețul, ceea ce face ca iernarea să fie un aspect critic al îngrijirii sale în regiunile cu ierni aspre. Fără o protecție adecvată, planta va fi distrusă de primul îngheț serios. Există mai multe strategii pentru a ajuta lantana să supraviețuiască iernii, de la tratarea ei ca plantă anuală, la aducerea ei în interior sau protejarea ei în grădină în zonele cu climat mai blând. Alegerea metodei potrivite depinde de climatul local, de resursele grădinarului și de tipul de cultură (în grădină sau în ghiveci). O iernare de succes asigură nu doar supraviețuirea plantei, ci și o pornire mai rapidă și mai viguroasă în vegetație în primăvara următoare.
Înainte de a lua orice decizie, este esențial să se înțeleagă gradul de rezistență la frig al speciei. Majoritatea soiurilor de Lantana camara sunt considerate rezistente doar în zonele climatice USDA 9-11, unde temperaturile minime de iarnă nu scad, în general, sub -6 grade Celsius. În aceste zone, cu o protecție minimă, planta poate supraviețui iernii în aer liber. În zonele mai reci, de la zona 8 în jos, lantana trebuie tratată ca o plantă anuală sau trebuie mutată într-un spațiu protejat de îngheț pe timpul iernii.
Pregătirea pentru iernare începe toamna, pe măsură ce temperaturile încep să scadă. Este important să se reducă treptat udările și să se oprească complet fertilizarea la sfârșitul verii sau începutul toamnei. Aceste măsuri ajută la încetinirea creșterii și la întărirea țesuturilor plantei, pregătind-o pentru perioada de repaus. Continuarea fertilizării ar stimula o creștere nouă, fragedă, care ar fi extrem de vulnerabilă la temperaturile scăzute și ar compromite șansele de supraviețuire ale plantei.
Indiferent de metoda de iernare aleasă, o inspecție fitosanitară amănunțită este obligatorie înainte de venirea frigului. Verificarea plantei pentru prezența dăunătorilor, cum ar fi afidele, musculița albă sau păianjenii roșii, este crucială, mai ales dacă planta urmează să fie adusă în interior. Tratarea oricăror infestări înainte de a muta planta în casă previne răspândirea dăunătorilor la alte plante de interior. O tăiere ușoară pentru a reduce dimensiunea tufei poate facilita, de asemenea, manipularea și depozitarea acesteia.
Iernarea plantelor în containere
Pentru lantanele cultivate în ghivece sau alte tipuri de containere, procesul de iernare este cel mai simplu, deoarece acestea sunt mobile. Cea mai bună strategie este aducerea plantei într-un spațiu interior, protejat de îngheț, înainte de prima brumă serioasă. Locul ideal pentru iernare este o încăpere răcoroasă și luminoasă, cum ar fi o verandă închisă, un garaj cu ferestre sau o pivniță luminoasă, unde temperatura se menține constant peste punctul de îngheț, ideal între 5 și 10 grade Celsius.
Înainte de a aduce planta în interior, este recomandat să se efectueze o tăiere de reducere a coroanei. Se pot tăia tulpinile la aproximativ o treime din lungimea lor pentru a reduce dimensiunea totală a plantei și pentru a o face mai ușor de gestionat. Această tăiere ajută, de asemenea, la eliminarea eventualilor dăunători ascunși și stimulează o ramificare mai bogată în primăvara următoare. Este important să se verifice substratul și ghiveciul pentru a nu introduce în casă melci sau alți dăunători din sol.
Pe parcursul iernii, planta va intra într-o stare de repaus vegetativ (dormantă), iar nevoile sale de apă și lumină vor fi mult reduse. Udarea trebuie să fie minimă, suficientă doar pentru a preveni uscarea completă a balotului de pământ și a rădăcinilor. În funcție de condițiile de temperatură și umiditate, o udare la 3-4 săptămâni este, de obicei, suficientă. Este normal ca planta să-și piardă o parte sau chiar toate frunzele în timpul iernii; acest lucru nu înseamnă că a murit, ci doar că se află în repaus. Fertilizarea este complet interzisă pe toată perioada de iernare.
Spre sfârșitul iernii, pe măsură ce zilele încep să se lungească și temperaturile cresc, planta poate da semne de trezire, producând lăstari noi. Acesta este momentul în care se poate crește treptat frecvența udărilor și se poate muta planta într-un loc cu mai multă lumină. Înainte de a o scoate definitiv afară, în primăvară, este esențial să se parcurgă un proces de călire, expunând-o treptat la condițiile de exterior pe parcursul a 7-10 zile, pentru a evita șocul termic și arsurile solare.
Iernarea prin inducerea stării de repaus
O altă metodă eficientă, în special pentru plantele mai mari din grădină sau pentru a economisi spațiu, este iernarea prin inducerea unei stări de repaus profund (dormantă). Această tehnică presupune scoaterea plantei din grădină, reducerea drastică a coroanei și a sistemului radicular și depozitarea ei într-un loc întunecat și rece, dar ferit de îngheț, cum ar fi o pivniță sau un garaj. Această metodă este potrivită pentru grădinarii care doresc să salveze planta, dar nu dispun de un spațiu luminos pentru iernare.
Procesul începe toamna, înainte de primul îngheț. Planta se scoate cu grijă din pământ, încercând să se păstreze un balot de pământ în jurul rădăcinilor. Se scutură excesul de pământ de pe rădăcini. Apoi, se realizează o tăiere foarte severă a părții aeriene, lăsând doar tulpini de aproximativ 10-15 centimetri înălțime. Sistemul radicular poate fi, de asemenea, tuns ușor pentru a încăpea într-un ghiveci sau într-o cutie.
Planta astfel pregătită se plantează temporar într-un ghiveci sau o cutie umplută cu un amestec ușor umed de turbă, nisip sau rumeguș. Substratul nu trebuie să fie ud, ci doar suficient de umed pentru a preveni deshidratarea completă a rădăcinilor pe parcursul iernii. Containerul se depozitează apoi în locația aleasă, unde temperatura se menține ideal între 2 și 7 grade Celsius. În aceste condiții de întuneric și răcoare, planta va rămâne în stare de repaus complet, fără a produce lăstari noi.
Pe parcursul iernii, se verifică periodic starea plantei și umiditatea substratului. Dacă substratul pare complet uscat, se poate pulveriza ușor cu apă, dar în general, nu este necesară o udare propriu-zisă. La începutul primăverii, cu aproximativ 6-8 săptămâni înainte de data ultimului îngheț, planta se scoate din starea de repaus. Se aduce într-un loc mai cald și luminos, se plantează într-un ghiveci cu pământ proaspăt și se începe udarea treptată pentru a stimula pornirea în vegetație.
Protejarea plantelor în grădină
În zonele cu ierni blânde (zona 8 sau la limită), unde înghețurile sunt de scurtă durată și nu foarte severe, există o șansă ca lantana să supraviețuiască iernii direct în grădină, cu o protecție adecvată. Succesul acestei metode depinde în mare măsură de microclimatul locației (o zonă protejată lângă un perete orientat spre sud are șanse mai mari) și de un drenaj perfect al solului. Un sol care băltește iarna este fatal pentru rădăcinile lantanei.
Pregătirea pentru iernarea în exterior începe toamna, după ce planta și-a încheiat ciclul de vegetație. Contrar intuiției, nu este recomandat să se taie drastic planta toamna. Tulpinile și frunzele uscate, deși inestetice, oferă un grad de protecție naturală pentru coroana și baza plantei. Tăierea majoră se va efectua abia la începutul primăverii, după ce a trecut pericolul de îngheț.
Cea mai importantă măsură de protecție este mulcirea. După primul îngheț ușor, care de obicei omoară partea aeriană a plantei, se aplică un strat gros de mulci protector la baza acesteia. Se poate folosi un strat de 15-20 de centimetri de frunze uscate, paie, compost sau scoarță de copac. Acest strat de mulci acționează ca o izolație termică, protejând rădăcinile și coroana (partea de la baza tulpinii, de unde pornesc rădăcinile) de temperaturile extreme și de ciclurile de îngheț-dezgheț ale solului.
În primăvară, după ce pericolul înghețurilor târzii a trecut, stratul de mulci se îndepărtează cu grijă de pe coroana plantei pentru a permite solului să se încălzească și pentru a încuraja apariția lăstarilor noi. Acesta este momentul în care se poate efectua tăierea de primăvară, îndepărtând toate tulpinile uscate și deteriorate de iarnă. Chiar dacă planta pare complet moartă, este important să se aștepte până la sfârșitul primăverii înainte de a renunța la ea, deoarece lantana pornește adesea în vegetație destul de târziu.
📷 Flickr / Szerző: Mauricio Mercadante / Licence: CC BY-NC-SA 2.0
