Deși este un pom de origine subtropicală, multe soiuri de curmal japonez s-au adaptat remarcabil și pot fi cultivate cu succes în zone cu climă temperată, supraviețuind iernilor cu temperaturi scăzute. Totuși, succesul iernării, în special în cazul pomilor tineri și în zonele aflate la limita de rezistență a speciei, depinde în mare măsură de o serie de măsuri de pregătire și protecție. Înțelegerea factorilor care influențează rezistența la ger și aplicarea unor tehnici corecte de protejare pot face diferența dintre un pom care suferă daune severe și unul care trece cu bine peste iarnă și pornește viguros în vegetație în primăvara următoare. Acest articol explorează în detaliu strategiile și practicile esențiale pentru a asigura o iernare sigură a curmalului japonez.
Rezistența la ger și alegerea soiurilor
Rezistența la ger a curmalului japonez variază semnificativ în funcție de soi, vârsta pomului și condițiile de creștere. În general, pomii maturi și bine lignificați pot tolera temperaturi de până la -15°C sau chiar -20°C pentru perioade scurte, în funcție de soi. Soiurile considerate mai rezistente, adesea cele din grupa astringentă, pot supraviețui la temperaturi chiar mai scăzute. Este crucial ca la achiziționarea unui puiet să te informezi despre rezistența specifică a soiului respectiv și să alegi unul care este pretabil pentru condițiile climatice din zona ta.
Vârsta pomului este un factor determinant. Pomii tineri, în primii 2-3 ani de la plantare, sunt mult mai sensibili la temperaturile scăzute. Sistemul lor radicular nu este încă profund, iar trunchiul și ramurile tinere au o scoarță mai subțire și sunt mai puțin lignificate, fiind astfel mai vulnerabile la daunele provocate de îngheț. Acești pomi necesită o atenție sporită și măsuri de protecție suplimentare pe timpul iernii. Pe măsură ce pomul se maturizează, rezistența sa naturală la ger crește considerabil.
Starea generală de sănătate a pomului la intrarea în iarnă influențează direct capacitatea sa de a supraviețui. Un pom care a fost afectat de secetă, boli sau dăunători în timpul sezonului de vegetație va intra în perioada de repaus slăbit și cu rezerve de energie scăzute, fiind mult mai susceptibil la daunele provocate de îngheț. De asemenea, o fertilizare târzie cu azot, la sfârșitul verii sau toamna, poate stimula o creștere vegetativă care nu are timp să se maturizeze corespunzător înainte de venirea iernii, aceste țesuturi fragede fiind primele care vor degera.
Aclimatizarea joacă un rol esențial. O scădere treptată a temperaturilor toamna permite pomului să intre în mod natural în starea de repaus profund și să-și crească rezistența la ger. Problemele apar adesea atunci când un val de ger puternic vine brusc, la începutul iernii, înainte ca pomul să fie complet aclimatizat, sau în cazul înghețurilor târzii de primăvară, după ce pomul a pornit deja în vegetație. Alegerea unei locații de plantare ferită de curenții reci de aer și de zonele de îngheț (cum ar fi văile joase) poate contribui semnificativ la succesul iernării.
Mai multe articole pe această temă
Pregătirea pomului pentru iarnă
Pregătirea curmalului japonez pentru iarnă începe încă din timpul toamnei și implică o serie de acțiuni menite să asigure intrarea acestuia în perioada de repaus într-o stare optimă. Una dintre cele mai importante măsuri este asigurarea unei hidratări corespunzătoare a solului înainte de primul îngheț. Dacă toamna este secetoasă, este esențial să se efectueze o udare de aprovizionare, profundă, după căderea frunzelor. Un sol bine hidratat îngheață mai greu și protejează rădăcinile de temperaturile extreme, iar pomul va avea rezervele de apă necesare pentru a preveni deshidratarea pe parcursul iernii.
Oprirea oricărei fertilizări, în special cu îngrășăminte pe bază de azot, începând cu a doua jumătate a verii este crucială. Azotul stimulează creșterea vegetativă, iar lăstarii noi, care apar târziu în sezon, nu vor avea timp să se lignifice (să se maturizeze) corespunzător. Aceste țesuturi fragede sunt extrem de vulnerabile la îngheț și vor degera cu siguranță, creând porți de intrare pentru boli și consumând inutil resursele pomului. O fertilizare de toamnă cu îngrășăminte bogate în potasiu și fosfor poate, în schimb, să ajute la maturarea lemnului și la creșterea rezistenței la ger.
Curățenia din jurul pomului este o altă măsură importantă. Adunarea și îndepărtarea tuturor frunzelor și fructelor căzute reduce riscul ca bolile și dăunătorii să ierneze în apropierea pomului și să provoace infecții în primăvara următoare. Această practică de igienă culturală contribuie la sănătatea generală a pomului, permițându-i să-și concentreze resursele pentru a supraviețui iernii. De asemenea, se recomandă îndepărtarea oricăror legături sau etichete strânse de pe trunchi sau ramuri, care ar putea strangula țesuturile pe măsură ce acestea cresc.
Tăierile majore de formare sau de rodire ar trebui evitate toamna. Tăierile stimulează o potențială creștere și creează răni care se vindecă greu la temperaturi scăzute, devenind porți de intrare pentru patogeni. Perioada optimă pentru tăierile structurale este la sfârșitul iernii sau la începutul primăverii, când riscul gerurilor puternice a trecut, dar înainte ca pomul să pornească în vegetație. Toamna se pot face doar tăieri minore, de igienizare, pentru a îndepărta ramurile rupte sau evident bolnave.
Mai multe articole pe această temă
Metode de protecție a trunchiului și rădăcinilor
Protejarea sistemului radicular și a trunchiului este deosebit de importantă, mai ales pentru pomii tineri. Rădăcinile, deși protejate de sol, pot fi afectate dacă înghețul pătrunde în adâncime, în special în iernile fără zăpadă, deoarece stratul de zăpadă acționează ca un izolator termic natural. Cea mai eficientă metodă de a proteja rădăcinile este aplicarea unui strat gros de mulci organic la baza pomului. După prima brumă, dar înainte de înghețul puternic, se aplică un strat de 10-15 cm de paie, frunze uscate, compost sau scoarță de copac pe o suprafață cât mai mare în jurul trunchiului.
Mulciul acționează ca o plapumă, izolând solul și prevenind fluctuațiile mari de temperatură la nivelul rădăcinilor. Acest lucru protejează rădăcinile superficiale de îngheț și ajută la menținerea unei umidități mai constante în sol. Este important ca mulciul să nu fie lipit direct de trunchi, ci să se lase o distanță de câțiva centimetri pentru a permite o bună circulație a aerului și a preveni putrezirea scoarței. Acest strat de mulci va trebui îndepărtat sau retras de la baza trunchiului la începutul primăverii pentru a permite solului să se încălzească.
Trunchiul pomilor tineri este vulnerabil atât la îngheț, cât și la arsurile solare de iarnă. Văruirea trunchiului și a bazei șarpantelor este o metodă tradițională și foarte eficientă de protecție. Stratul de var alb reflectă razele soarelui, prevenind supraîncălzirea scoarței în timpul zilelor însorite de iarnă și reducând astfel șocul termic dintre zi și noapte, care poate duce la crăparea scoarței (gelivuri). Văruirea se face toamna, într-o zi uscată și fără îngheț, folosind o soluție specială de var pentru pomi, care poate conține și substanțe fungicide.
O altă metodă eficientă pentru protejarea trunchiului este înfășurarea acestuia cu diverse materiale izolante. Se pot folosi benzi de iută, rogojini din papură, folie specială de protecție microperforată sau chiar mai multe straturi de hârtie de ziar. Materialul se înfășoară în spirală în jurul trunchiului, de la bază până la primele ramuri. Această protecție nu doar că izolează împotriva gerului și a arsurilor solare, dar oferă și o barieră fizică împotriva rozătoarelor (iepuri, șoareci), care pot roade scoarța pomilor tineri în timpul iernii, provocând daune severe.
Protejarea coroanei la pomii tineri
În zonele cu ierni foarte aspre sau pentru soiurile mai sensibile, protejarea întregii coroane a pomilor tineri în primii 1-2 ani poate fi o măsură de siguranță necesară. Această protecție are ca scop crearea unui microclimat mai blând în jurul pomului, ferindu-l de gerul uscat și de vânturile reci, care pot deshidrata mugurii și lăstarii. Nu se recomandă utilizarea de folii de plastic etanșe, deoarece acestea nu permit plantei să respire și pot duce la supraîncălzire în zilele însorite, urmată de condens și îngheț pe timpul nopții.
Una dintre cele mai bune metode este utilizarea materialelor textile special concepute pentru protecția plantelor, cunoscute sub numele de agril sau agrotextil. Aceste materiale sunt ușoare, permit trecerea aerului și a unei cantități reduse de lumină, dar oferă o protecție de câteva grade împotriva înghețului. Coroana pomului se învelește lejer cu unul sau mai multe straturi de agril, care se leagă la bază, în jurul trunchiului. O altă variantă este crearea unei structuri de tip cort sau cușcă în jurul pomului, folosind 3-4 araci, peste care se așează materialul de protecție, având grijă ca acesta să nu atingă direct ramurile.
O metodă tradițională, eficientă în special în zonele rurale, este crearea unei „colibe” din coceni de porumb, crengi de brad sau rogojini, legate în jurul pomului. Aceste materiale naturale oferă o izolație excelentă și permit o bună ventilație. Indiferent de materialul folosit, este important ca protecția să fie instalată după căderea frunzelor și primele brume, pentru a permite pomului să se aclimatizeze, și să fie îndepărtată treptat primăvara, după ce pericolul înghețurilor puternice a trecut, pentru a evita o pornire prea timpurie în vegetație.
Pentru pomii crescuți în containere, iernarea este mai simplă. Aceștia pot fi mutați într-un spațiu protejat, dar rece, cum ar fi un garaj, o magazie sau o seră neîncălzită, unde temperaturile nu scad sub -5°C. Este important ca locul de iernare să fie rece, pentru ca pomul să își poată parcurge perioada de repaus necesară. Pe parcursul iernii, solul din container trebuie menținut ușor umed, verificându-l și udându-l ocazional, o dată la câteva săptămâni, pentru a preveni deshidratarea completă a rădăcinilor.
