Iernarea cedrului de Atlas

Pregătirea adecvată pentru iarnă a cedrului de Atlas este un pas crucial în rutina sa anuală de îngrijire, având un impact direct asupra supraviețuirii și sănătății sale în sezonul următor. Deși exemplarele mature sunt considerabil de rezistente la frig, copacii tineri, în primii ani de la plantare, sunt mult mai vulnerabili la temperaturile scăzute, la vânturile uscate și la greutatea zăpezii. O iernare de succes nu se rezumă doar la protejarea fizică a plantei, ci implică o serie de măsuri preventive luate pe parcursul toamnei, menite să asigure că arborele intră în perioada de repaus vegetativ puternic, bine hidratat și pregătit să înfrunte rigorile sezonului rece. Prin urmare, acordarea unei atenții deosebite acestui aspect este esențială pentru a garanta o trecere lină peste iarnă și o pornire viguroasă în vegetație în primăvara următoare.

Procesul de pregătire pentru iarnă începe la sfârșitul verii și începutul toamnei. Una dintre cele mai importante măsuri este încetarea oricărei fertilizări cu azot începând cu luna august. Fertilizarea tardivă stimulează o creștere vegetativă nouă, care nu are timp să se maturizeze corespunzător înainte de venirea înghețului. Acești lăstari fragezi sunt extrem de sensibili la ger și se vor usca peste iarnă, consumând inutil din resursele energetice ale copacului. Reducerea treptată a udărilor în timpul toamnei ajută, de asemenea, la semnalizarea copacului că este timpul să își încetinească metabolismul și să se pregătească pentru repaus.

O udare profundă și abundentă, efectuată la sfârșitul toamnei, chiar înainte de înghețarea solului, este extrem de benefică. Aceasta asigură o rezervă de umiditate în sol, de care rădăcinile vor putea dispune în perioadele de dezgheț parțial din timpul iernii. Coniferele, fiind plante cu frunze persistente, continuă să piardă apă prin transpirație prin ace chiar și în timpul iernii, în special în zilele însorite și cu vânt. Dacă solul este înghețat, rădăcinile nu pot absorbi apă pentru a compensa aceste pierderi, ceea ce duce la deshidratarea și uscarea acelor, un fenomen cunoscut sub numele de „arsura de iarnă”. O bună hidratare a solului înainte de iarnă este cea mai bună protecție împotriva acestei probleme.

Curățenia de toamnă în jurul copacului este, de asemenea, o măsură importantă. Adunarea și îndepărtarea frunzelor căzute și a altor resturi vegetale de la baza trunchiului ajută la prevenirea dezvoltării bolilor fungice și elimină adăposturile pentru dăunători, cum ar fi rozătoarele, care pot roade scoarța pe timpul iernii. O zonă curată în jurul copacului asigură o mai bună circulație a aerului și reduce riscurile sanitare. Această operațiune simplă contribuie la sănătatea generală a întregii grădini.

Protejarea sistemului radicular

Sistemul radicular este una dintre cele mai sensibile părți ale copacului la temperaturile scăzute, în special rădăcinile superficiale. Protejarea acestora este vitală, mai ales pentru exemplarele tinere. Cea mai eficientă și simplă metodă de a proteja rădăcinile de îngheț este aplicarea unui strat gros de mulci organic în jurul bazei trunchiului. Un strat de 10-15 cm de scoarță de pin, tocătură de lemn, frunze uscate sau paie, aplicat după prima brumă, dar înainte de înghețul puternic, va acționa ca un izolator termic.

Acest strat de mulci ajută la menținerea unei temperaturi mai constante a solului, atenuând fluctuațiile bruște între îngheț și dezgheț, care pot fi dăunătoare pentru rădăcini. De asemenea, previne înghețarea adâncă a solului, permițând rădăcinilor să rămână active pentru o perioadă mai lungă și să absoarbă apa disponibilă. Mulciul trebuie aplicat pe o suprafață cât mai largă, ideal pe întreaga zonă acoperită de proiecția coroanei, dar având grijă să se lase un spațiu liber de câțiva centimetri în jurul trunchiului pentru a preveni putrezirea scoarței.

Pentru cedrii cultivați în containere, protecția rădăcinilor este și mai importantă, deoarece acestea sunt expuse la temperaturile scăzute din toate părțile. Ghivecele nu trebuie lăsate pur și simplu pe pavaj sau pe terasă, unde pot îngheța complet. O soluție este îngroparea containerului în pământ, în grădină, până la nivelul superior al acestuia. O altă variantă este mutarea containerului într-un loc adăpostit, neîncălzit, cum ar fi un garaj, o magazie sau un balcon închis, unde temperaturile rămân scăzute, dar nu scad sub -5 sau -10 grade Celsius.

Dacă mutarea nu este posibilă, containerul poate fi izolat. Acesta se poate înfășura în mai multe straturi de folie cu bule, pânză de sac sau rogojini. De asemenea, se poate plasa containerul într-o cutie mai mare, iar spațiul dintre cele două se umple cu material izolant, cum ar fi frunze uscate, paie sau polistiren. Este important ca solul din container să fie menținut ușor umed pe parcursul iernii, udând ocazional în zilele mai calde, când nu există risc de îngheț imediat.

Protejarea coroanei și a trunchiului

Coroana cedrilor tineri poate fi vulnerabilă la daunele provocate de greutatea zăpezii abundente și umede. Zăpada grea poate îndoi și chiar rupe ramurile, deformând coroana. Pentru a preveni acest lucru, la copacii cu o formă columnară sau piramidală, ramurile pot fi legate lejer cu o sfoară groasă sau o bandă elastică, înfășurând-o în spirală în jurul coroanei, de jos în sus. Aceasta va ajuta la susținerea ramurilor și la prevenirea acumulării excesive de zăpadă pe acestea. Legarea nu trebuie să fie prea strânsă, pentru a nu afecta circulația sevei.

După ninsori abundente, este recomandat să scuturi cu grijă zăpada de pe ramuri, folosind o mătură sau o prăjină lungă. Fă acest lucru cu mișcări delicate, de jos în sus, pentru a nu pune o presiune suplimentară pe ramuri. Nu încerca niciodată să îndepărtezi gheața de pe ramuri, deoarece acest lucru poate provoca ruperea acestora. Este mai bine să lași gheața să se topească natural.

Trunchiul copacilor tineri este, de asemenea, sensibil la arsura solară de iarnă și la crăparea cauzată de îngheț (gelivură). Aceste probleme apar din cauza diferențelor mari de temperatură dintre zi și noapte. Pentru a proteja trunchiul, acesta poate fi înfășurat cu benzi speciale din pânză de iută, hârtie creponată sau materiale plastice special concepute, de la bază până la primele ramuri. O altă metodă tradițională și eficientă este vopsirea trunchiului cu o soluție de var, care reflectă lumina soarelui și previne supraîncălzirea scoarței.

Protecția împotriva vânturilor reci și uscate este un alt aspect important, în special în zonele deschise. Vântul puternic accelerează procesul de deshidratare a acelor. Pentru puieții recent plantați sau pentru exemplarele mai sensibile, se pot instala paravane temporare pe partea din care bate vântul predominant (de obicei, nord și vest). Aceste paravane pot fi confecționate din pânză de sac, rogojini sau plase speciale, prinse pe stâlpi de lemn înfipți în pământ. Paravanul trebuie să permită o oarecare circulație a aerului, pentru a nu crea un mediu umed, propice bolilor.

Pericole specifice iernii

Pe lângă factorii climatici, iarna aduce și alte pericole. Rozătoarele, cum ar fi iepurii și șoarecii de câmp, pot provoca daune semnificative copacilor tineri. În lipsa altor surse de hrană, acestea pot roade scoarța de la baza trunchiului, uneori inelând complet copacul și provocându-i moartea. Pentru a preveni acest lucru, se pot instala apărători cilindrice din plastic sau plasă de sârmă în jurul bazei trunchiului. Acestea trebuie să fie suficient de înalte pentru a depăși nivelul maxim estimat al zăpezii și trebuie verificate periodic.

Utilizarea sării și a altor materiale antiderapante pe aleile și drumurile din apropierea cedrului poate fi extrem de dăunătoare. Sarea topită se infiltrează în sol și ajunge la rădăcini, provocând arsuri chimice, deshidratare și toxicitate. Simptomele apar de obicei în primăvara următoare și includ uscarea și arderea acelor, în special pe partea dinspre sursa de sare. Pe cât posibil, evită utilizarea sării în apropierea copacilor și optează pentru alternative mai prietenoase cu mediul, cum ar fi nisipul sau pietrișul fin. Dacă utilizarea sării este inevitabilă, se pot instala bariere fizice temporare pentru a limita împrăștierea acesteia spre zona rădăcinilor.

Chiciura și poleiul, deși pot crea peisaje de o frumusețe feerică, reprezintă un pericol serios pentru ramurile copacilor. Greutatea gheții acumulate poate depăși cu mult rezistența mecanică a ramurilor, ducând la ruperea acestora, uneori chiar a unor ramuri foarte groase. Din păcate, nu există multe măsuri preventive împotriva acestui fenomen. Tăierile corecte de formare, care elimină ramurile slabe sau cu unghiuri de inserție defectuoase, pot contribui la creșterea rezistenței structurale a copacului. În cazul acumulării masive de gheață, este mai sigur să lași natura să își urmeze cursul, deoarece orice tentativă de a îndepărta mecanic gheața poate provoca mai multe daune.

După trecerea iernii, la începutul primăverii, este important să inspectezi cu atenție copacul pentru a evalua eventualele daune. Îndepărtează materialele de protecție (înfășurări, paravane) pentru a permite o bună aerisire. Taie orice ramură ruptă sau uscată, realizând tăieturi curate în lemn sănătos. Reîmprospătează stratul de mulci și, odată ce solul s-a dezghețat complet, reia treptat udările și programul de fertilizare pentru a sprijini pornirea în vegetație a copacului.