Succesul cultivării pe termen lung a tisei japoneze cu fructe drupacee (Cephalotaxus harringtonia var. drupacea) depinde în mod fundamental de corectitudinea proceselor de plantare și înmulțire. O plantare efectuată corect asigură o pornire sănătoasă și o adaptare rapidă a plantei la noul său mediu, punând bazele unei dezvoltări viguroase pentru anii următori. Pe de altă parte, cunoașterea tehnicilor de înmulțire îți oferă posibilitatea de a multiplica exemplarele preferate, fie pentru a extinde propria grădină, fie pentru a le oferi altor pasionați de horticultură. Aceste două procese, deși distincte, sunt esențiale pentru orice grădinar care dorește să se bucure pe deplin de calitățile acestui arbust remarcabil.
Alegerea momentului și a locației potrivite
Decizia privind momentul plantării este crucială pentru a minimiza șocul transplantării și pentru a maximiza șansele de prindere. Perioadele ideale pentru plantarea tisei japoneze sunt primăvara, după ce a trecut pericolul ultimelor înghețuri, și toamna, cu cel puțin 4-6 săptămâni înainte de primul îngheț serios. Plantarea de toamnă este adesea preferată, deoarece permite plantei să-și dezvolte sistemul radicular pe parcursul iernii blânde, beneficiind de un start bun în primăvara următoare. Plantarea de primăvară este, de asemenea, o opțiune excelentă, oferind plantei un întreg sezon de creștere pentru a se stabili înainte de venirea iernii.
Selectarea locației potrivite este la fel de importantă ca și momentul plantării. Tisa japoneză prosperă în condiții de semiumbră sau umbră completă, fiind o alegere ideală pentru zonele din grădină unde alte plante se chinuie din cauza lipsei de lumină. Este esențial să eviți expunerea directă la soarele puternic de după-amiază, care poate arde acele și poate cauza stres plantei. De asemenea, alege un loc ferit de vânturile puternice și reci, care pot deshidrata frunzișul, în special în timpul iernii.
Solul trebuie să fie bine drenat, fertil și bogat în materie organică. Drenajul este, probabil, cel mai critic factor, deoarece această specie nu tolerează stagnarea apei la nivelul rădăcinilor. Înainte de a lua decizia finală asupra locației, este recomandat să efectuezi un test de drenaj, săpând o groapă și umplând-o cu apă; dacă apa nu se scurge în câteva ore, locația nu este potrivită și va necesita lucrări de amendare a solului. Un sol cu un pH ușor acid până la neutru este optim pentru dezvoltarea sa armonioasă.
La alegerea locației, trebuie să iei în considerare și dimensiunile la maturitate ale arbustului. Deși are o creștere lentă, Cephalotaxus harringtonia var. drupacea poate atinge în timp înălțimi și lățimi considerabile. Asigură-te că există suficient spațiu în jur pentru ca planta să se dezvolte liber, fără a fi constrânsă de clădiri, garduri sau alte plante. O bună circulație a aerului în jurul coroanei este importantă pentru a preveni apariția bolilor fungice.
Mai multe articole pe această temă
Pregătirea solului și procesul de plantare
Odată aleasă locația, pregătirea meticuloasă a solului este următorul pas esențial. Groapa de plantare trebuie să fie de două până la trei ori mai lată decât diametrul balotului de rădăcini și la fel de adâncă. Lărgimea gropii este mai importantă decât adâncimea, deoarece încurajează rădăcinile să se extindă lateral, în solul afânat. Nu este recomandat să sapi groapa mult mai adânc decât balotul, deoarece solul de sub acesta se poate tasa în timp, făcând ca planta să se scufunde.
Înainte de a introduce planta în groapă, este benefic să ameliorezi solul scos. Amestecă-l cu o cantitate generoasă de compost bine descompus, mraniță sau turbă pentru a îmbunătăți structura, fertilitatea și capacitatea de reținere a apei. Dacă solul este argilos și greu, adăugarea de nisip grosier sau perlit poate ajuta la îmbunătățirea drenajului. Acest amestec de sol îmbunătățit va oferi un mediu optim pentru ca rădăcinile tinere să se dezvolte rapid.
Manipularea plantei în timpul plantării trebuie făcută cu grijă. Scoate planta din container cu atenție, încercând să păstrezi intact balotul de pământ. Dacă rădăcinile sunt încâlcite și formează un ghem compact (root-bound), este important să le descurci ușor cu degetele sau cu o unealtă mică pentru a le încuraja să crească în afara balotului. Așează planta în centrul gropii, asigurându-te că partea superioară a balotului de rădăcini este la același nivel cu solul înconjurător sau chiar cu 1-2 centimetri mai sus, pentru a preveni acumularea apei în jurul trunchiului.
După poziționarea corectă a plantei, umple groapa pe jumătate cu amestecul de sol pregătit și udă abundent pentru a elimina pungile de aer. Lasă apa să se scurgă, apoi completează restul gropii cu pământ, tasând ușor cu mâinile pentru a stabiliza planta. La final, udă din nou, profund, pentru a asigura un contact bun între rădăcini și sol. Aplicarea unui strat de mulci de 5-7 cm în jurul bazei plantei va ajuta la conservarea umidității și la reglarea temperaturii solului.
Mai multe articole pe această temă
Înmulțirea prin butași
Înmulțirea prin butași este cea mai comună și eficientă metodă de a obține noi plante de Cephalotaxus harringtonia, asigurând că noile exemplare vor avea exact aceleași caracteristici ca și planta mamă. Perioada optimă pentru prelevarea butașilor este la sfârșitul verii sau toamna, când lăstarii semi-lemnificați ai anului curent au atins o maturitate suficientă. Alege ramuri sănătoase, viguroase și fără semne de boală sau dăunători pentru a crește șansele de succes.
Pregătirea butașilor necesită atenție la detalii. Folosind un cuțit ascuțit și sterilizat, taie segmente de lăstari de aproximativ 10-15 cm lungime. Tăietura de la baza butașului trebuie să fie făcută chiar sub un nod (locul de unde pornesc frunzele). Îndepărtează frunzele de pe jumătatea inferioară a butașului pentru a reduce pierderea de apă prin transpirație și pentru a expune nodurile de unde vor apărea noile rădăcini. Este recomandat să rănești ușor scoarța pe o parte a bazei butașului pentru a stimula formarea calusului și a rădăcinilor.
Pentru a spori rata de înrădăcinare, este foarte benefic să tratezi baza butașilor cu un hormon de înrădăcinare (radistim). Scutură excesul de pulbere și plantează butașii într-un amestec de pământ special pregătit. Un amestec ideal pentru înrădăcinare constă în părți egale de perlit, vermiculit și turbă, care asigură un drenaj excelent și o bună aerație, prevenind putrezirea butașilor. Introdu butașii în substrat la o adâncime de câțiva centimetri, suficient pentru a sta verticali.
Crearea unui mediu umed și cald este esențială pentru succesul înrădăcinării. Acoperă ghiveciul sau tăvița cu butași cu o folie de plastic transparentă sau plasează-i într-o mini-seră pentru a menține o umiditate ridicată. Așează recipientul într-un loc luminos, dar ferit de lumina directă a soarelui. Verifică periodic umiditatea substratului și aerisește folia pentru a preveni condensul excesiv și apariția mucegaiului. În câteva luni, butașii ar trebui să dezvolte rădăcini, moment în care pot fi repicați individual în ghivece mai mari.
Înmulțirea prin semințe
Deși este o metodă mai lentă și mai puțin predictibilă decât înmulțirea prin butași, propagarea prin semințe poate fi o experiență plină de satisfacții. Semințele de Cephalotaxus harringtonia var. drupacea se găsesc în interiorul fructelor asemănătoare unor prune mici, care se coc toamna. Colectează fructele atunci când sunt complet coapte, curăță pulpa pentru a extrage sămânța și spală-le bine pentru a îndepărta orice inhibitor de germinare prezent în pulpă.
Semințele acestei plante necesită o perioadă de stratificare la rece pentru a întrerupe starea de dormanță și a iniția procesul de germinare. Stratificarea imită condițiile naturale de iarnă. Amestecă semințele curate cu un substrat umed, cum ar fi nisip, vermiculit sau mușchi sphagnum, și pune amestecul într-o pungă de plastic sigilabilă. Păstrează punga în frigider, la o temperatură de aproximativ 4°C, timp de 3 până la 4 luni, verificând periodic umiditatea substratului.
După perioada de stratificare la rece, semințele sunt gata pentru a fi semănate. Folosește un substrat de calitate pentru semănat, bine drenat, și plantează semințele la o adâncime de aproximativ 1-2 cm. Udă bine substratul și menține-l constant umed, dar nu îmbibat cu apă. Așează tăvița de semănat într-un loc cald și luminos, ferit de soarele direct. Răbdarea este esențială, deoarece germinarea poate dura de la câteva săptămâni la câteva luni.
Odată ce răsadurile apar și dezvoltă câteva seturi de frunze adevărate, acestea pot fi repicate cu grijă în ghivece individuale. Continuă să le oferi condiții optime de lumină, umiditate și temperatură pentru a le sprijini creșterea. Este important de menționat că plantele obținute din semințe pot prezenta o oarecare variabilitate genetică și nu vor fi neapărat identice cu planta mamă. De asemenea, va dura mai mulți ani până când o plantă crescută din sămânță va atinge o dimensiune considerabilă.
Îngrijirea după plantare sau înmulțire
Indiferent de metoda aleasă, îngrijirea în perioada imediat următoare plantării sau înmulțirii este critică pentru succesul pe termen lung. Plantele nou plantate necesită o atenție deosebită la udare. Solul trebuie menținut constant umed, în special în primele luni, pentru a ajuta la stabilirea sistemului radicular. O udare profundă, la intervale regulate, este mult mai benefică decât udările frecvente și superficiale. Verificarea regulată a umidității solului este cea mai bună modalitate de a stabili un program de udare adecvat.
Aplicarea unui strat de mulci organic în jurul bazei plantei este extrem de recomandată. Mulciul, cum ar fi scoarța de pin sau compostul, ajută la menținerea umidității în sol, suprimă creșterea buruienilor care concurează pentru resurse și protejează rădăcinile de temperaturile extreme. Asigură-te că mulciul nu intră în contact direct cu trunchiul plantei, pentru a preveni putrezirea acestuia. Un strat de 5-7 cm este suficient pentru a oferi toate aceste beneficii.
În primul an, evită fertilizarea excesivă. Planta trebuie să-și concentreze energia pe dezvoltarea rădăcinilor, iar un exces de azot poate forța o creștere a frunzișului în detrimentul sistemului radicular. Dacă solul a fost amendat corespunzător la plantare, nu va fi nevoie de fertilizare suplimentară în primul sezon de creștere. Începând cu al doilea an, se poate aplica un îngrășământ echilibrat, cu eliberare lentă, la începutul primăverii.
Monitorizarea atentă a plantei pentru orice semn de stres, boală sau dăunători este esențială în această perioadă vulnerabilă. Verifică periodic frunzișul pentru decolorări sau deformări și acționează rapid la primul semn al unei probleme. Protejarea plantei în timpul primei ierni poate fi necesară, în special în climatele mai aspre. O barieră de protecție împotriva vântului sau o învelire cu pânză de sac poate preveni deshidratarea și deteriorarea cauzată de ger.
📷: A. Barra, CC BY-SA 4.0, via Wikimedia Commons
