Iarba mare, fiind o plantă perenă originară din zone cu climă temperată, este în general bine adaptată pentru a supraviețui iernilor geroase. Cu toate acestea, succesul trecerii peste sezonul rece depinde de o pregătire corespunzătoare în toamnă și de condițiile specifice din fiecare regiune. O iernare reușită este crucială nu doar pentru supraviețuirea plantei, ci și pentru a asigura o pornire viguroasă în vegetație în primăvara următoare. Înțelegerea proceselor fiziologice prin care planta se pregătește de iarnă și aplicarea unor tehnici simple de protecție pot face diferența între o plantă care abia supraviețuiește și una care prosperă an de an. Acest articol detaliat te va ghida prin toți pașii necesari pentru a asigura o iernare optimă a ierbii mari.
Pregătirea plantei pentru sezonul rece
Pregătirea pentru iernat începe încă de la sfârșitul verii și începutul toamnei. În această perioadă, este esențial să oprești orice fel de fertilizare, în special cu îngrășăminte bogate în azot. Azotul stimulează creșterea vegetativă, iar lăstarii noi, fragezi, care s-ar forma toamna târziu, nu ar avea timp să se lignifice (matureze) corespunzător înainte de venirea înghețului și ar fi distruși de ger. În schimb, planta trebuie să își direcționeze energia către acumularea de rezerve nutritive în rădăcină.
Redu treptat frecvența udărilor pe măsură ce vremea se răcește și zilele devin mai scurte. Solul nu trebuie să fie complet uscat, dar nici îmbibat cu apă. Un exces de umiditate în sol în timpul iernii, combinat cu ciclurile de îngheț-dezgheț, poate duce la putrezirea rădăcinilor și la formarea de gheață care poate deteriora structura acestora. O udare moderată la câteva săptămâni, în perioadele fără precipitații și cu temperaturi pozitive, este de obicei suficientă.
După primele înghețuri serioase, care de obicei au loc la sfârșitul toamnei, partea aeriană a plantei (tulpina și frunzele) se va înnegri și se va usca. Acesta este un proces natural, care indică intrarea plantei în perioada de repaus vegetativ. Este momentul optim pentru a tăia tulpinile uscate. Folosește o foarfecă de grădină curată și ascuțită pentru a tăia tulpinile la o înălțime de aproximativ 10-15 cm deasupra nivelului solului.
Curățarea zonei din jurul plantei de frunzele căzute și alte resturi vegetale este o practică bună de igienă. Acest lucru ajută la prevenirea iernării sporilor de ciuperci sau a ouălor de dăunători în apropierea plantei. Astfel, vei reduce riscul apariției problemelor fitosanitare în primăvara următoare. Zona curată va facilita, de asemenea, aplicarea stratului protector de mulci.
Mai multe articole pe această temă
Protejarea rădăcinilor pe timpul iernii
Rădăcina este organul vital care asigură supraviețuirea plantei peste iarnă. Deși este rezistentă la frig, protejarea ei suplimentară este o măsură de precauție înțeleaptă, mai ales în cazul plantelor tinere (în primul an de la plantare) sau în zonele cu ierni foarte aspre, fără un strat consistent de zăpadă. Zăpada acționează ca un izolator natural excelent, protejând solul și rădăcinile de temperaturile extreme ale aerului. În iernile fără zăpadă, riscul de îngheț al rădăcinilor este mult mai mare.
Cea mai eficientă metodă de a proteja rădăcinile este aplicarea unui strat gros de mulci organic peste zona rădăcinii, după ce pământul a început să înghețe ușor la suprafață. Aplicarea mulciului prea devreme, pe sol cald, poate atrage rozătoarele, care își pot face cuib și pot roade rădăcinile pe parcursul iernii. Un strat de 10-15 cm de material izolator este ideal.
Ca materiale pentru mulci se pot folosi frunze uscate și mărunțite, paie, compost bine maturat, scoarță de copac sau chiar ramuri de brad. Aceste materiale creează un strat izolator care menține o temperatură mai constantă în sol, prevenind daunele cauzate de ciclurile repetate de îngheț-dezgheț, care pot duce la ridicarea plantei din sol („descălțarea”) și la ruperea rădăcinilor.
Este important să reții că scopul mulciului de iarnă nu este de a menține solul cald, ci de a-l menține înghețat constant. Fluctuațiile de temperatură sunt mai dăunătoare pentru rădăcini decât un îngheț constant. Stratul de mulci va acționa ca o barieră, încetinind atât înghețarea solului toamna, cât și dezghețarea acestuia primăvara.
Mai multe articole pe această temă
Îngrijirea în climate diferite
Nivelul de protecție necesar pentru iernarea ierbii mari variază în funcție de zona climatică. În zonele cu ierni blânde (de exemplu, zonele de rusticitate USDA 7-8), unde temperaturile scad rar sub -10°C, iarba mare supraviețuiește de obicei fără nicio protecție specială. Tăierea tulpinilor uscate toamna poate fi suficientă, deși un strat subțire de compost poate oferi un plus de nutrienți pentru primăvară.
În zonele cu climă temperată-continentală (zonele USDA 5-6), cu ierni moderate spre reci și cu un strat de zăpadă relativ constant, aplicarea unui strat de mulci de 10-15 cm este o măsură de precauție recomandată, în special pentru plantele tinere. Zăpada, odată așternută, va oferi o protecție excelentă peste stratul de mulci. În aceste zone, este important să se asigure un drenaj perfect al solului pentru a evita problemele cauzate de apa provenită din topirea zăpezii.
În regiunile cu ierni foarte aspre (zonele USDA 3-4), unde temperaturile pot scădea sub -25°C sau -30°C și vânturile sunt puternice, protecția de iarnă devine esențială pentru supraviețuirea plantei. Aici, stratul de mulci ar trebui să fie mai gros, de cel puțin 20-25 cm. Acoperirea suplimentară cu ramuri de brad poate ajuta la reținerea zăpezii peste mulci, sporind gradul de izolare. Alegerea unui loc de plantare adăpostit de vânturile reci ale iernii este, de asemenea, o strategie importantă în aceste climate extreme.
Pentru plantele cultivate în ghivece mari, iernarea necesită o atenție specială. Rădăcinile plantelor în contenere sunt mult mai expuse la îngheț decât cele din grădină, deoarece nu beneficiază de inerția termică a masei de pământ. Ghivecele trebuie mutate într-un loc adăpostit, cum ar fi un garaj neîncălzit, o magazie sau o seră rece, unde temperaturile rămân scăzute, dar nu scad sub -5°C. O altă metodă este îngroparea ghiveciului în pământ în grădină sau gruparea mai multor ghivece și izolarea lor cu un strat gros de frunze sau paie.
Reluarea vegetației în primăvară
Pe măsură ce primăvara se apropie și temperaturile încep să crească, este timpul să te gândești la îndepărtarea protecției de iarnă. Este important să nu te grăbești cu acest pas. Îndepărtarea prematură a mulciului poate expune mugurii noi la înghețurile târzii de primăvară, care sunt frecvente și pot fi foarte dăunătoare. Așteaptă până când pericolul înghețurilor puternice a trecut și observi semne clare de pornire în vegetație la baza plantei.
Îndepărtează stratul de mulci treptat, pe parcursul a câteva zile, pentru a permite plantei să se aclimatizeze la noile condiții de lumină și temperatură. O parte din mulciul organic bine descompus, cum ar fi compostul, poate fi lăsat la locul său sau încorporat ușor în stratul superficial al solului, acționând ca un îngrășământ natural de primăvară.
După îndepărtarea mulciului, inspectează coroana plantei. Curăță orice resturi rămase și verifică dacă există semne de putrezire sau daune cauzate de rozătoare. Acum este momentul perfect pentru a aplica prima fertilizare a sezonului, dacă este necesar, și pentru a reînnoi stratul de mulci pentru sezonul de creștere (un strat mai subțire, de 5-7 cm), care va ajuta la conservarea umidității și la controlul buruienilor.
Odată ce temperaturile cresc constant, iarba mare va începe să crească rapid, dezvoltând noi frunze și tulpini din coroana subterană. Asigură-te că planta beneficiază de suficientă apă în această perioadă critică de dezvoltare. Cu o pregătire corectă pentru iernat și o îngrijire atentă la început de primăvară, iarba mare te va răsplăti cu o creștere spectaculoasă și sănătoasă pe tot parcursul noului sezon.
