Pregătirea sunătoarei cu bace pentru sezonul rece este un pas esențial în asigurarea supraviețuirii și a unei porniri viguroase în primăvara următoare, în special în regiunile cu ierni aspre și geruri puternice. Deși este un arbust considerat relativ rezistent, condițiile de iarnă, cum ar fi temperaturile scăzute, vânturile tăioase și ciclurile de îngheț-dezgheț, pot pune la încercare chiar și cele mai robuste plante. O iernare corectă nu se rezumă doar la protejarea fizică a plantei, ci implică o serie de măsuri preventive luate încă din toamnă, care au rolul de a întări planta și de a o ajuta să intre în perioada de repaus vegetativ în cea mai bună condiție posibilă. O abordare atentă a acestui proces va garanta că te vei bucura de frumusețea ei an de an.
Adaptabilitatea sunătoarei la condițiile de iarnă variază în funcție de climatul specific zonei în care este cultivată. În zonele cu ierni blânde, unde temperaturile scad rareori sub -10 grade Celsius, planta poate să nu necesite nicio protecție specială, comportându-se ca un arbust semi-veșnic verde, păstrându-și o parte din frunziș peste iarnă. În aceste condiții, este suficient să te asiguri că planta este sănătoasă și că solul are un drenaj bun pentru a preveni acumularea excesivă de apă în jurul rădăcinilor în timpul ploilor de iarnă. O plantă matură, bine stabilită, va trece peste o astfel de iarnă fără probleme.
În schimb, în zonele cu climat temperat-continental, unde iernile sunt caracterizate de geruri persistente și temperaturi care pot coborî sub -15 sau -20 de grade Celsius, măsurile de protecție devin cruciale. Vântul rece și uscat de iarnă (viscolul) poate fi deosebit de dăunător, provocând deshidratarea țesuturilor aeriene (ramuri și frunze, dacă acestea persistă), un fenomen cunoscut sub numele de „arsura de iarnă”. De asemenea, înghețul profund al solului poate afecta rădăcinile superficiale, mai ales în cazul plantelor tinere, al căror sistem radicular nu este încă dezvoltat în profunzime.
Prin urmare, strategia de iernare trebuie să se concentreze pe două obiective principale: protejarea sistemului radicular de îngheț și protejarea părților aeriene de vânt și deshidratare. Aceste obiective se ating printr-o combinație de practici culturale corecte pe parcursul toamnei și prin aplicarea unor materiale de protecție fizică înainte de instalarea gerului. O pregătire adecvată din toamnă este la fel de importantă ca și protecția propriu-zisă, deoarece o plantă care intră în iarnă slăbită sau cu o creștere vegetativă activă este mult mai vulnerabilă.
Pregătirea din toamnă
Succesul iernării începe cu mult înainte de căderea primului fulg de nea. Încă de la sfârșitul verii și începutul toamnei, este esențial să ajustezi practicile de îngrijire pentru a ajuta planta să încetinească creșterea și să se pregătească pentru repaus. Unul dintre cei mai importanți pași este oprirea fertilizării. Încetează orice aplicare de îngrășăminte, în special cele bogate în azot, începând cu luna august. Fertilizarea târzie stimulează apariția de lăstari noi, fragezi, care nu vor avea timp să se matureze (să se lignifice) înainte de venirea înghețului și vor fi distruși de ger, consumând inutil din rezervele de energie ale plantei.
Mai multe articole pe această temă
Un alt aspect important este reducerea treptată a udărilor. Pe măsură ce temperaturile scad și ploile de toamnă devin mai frecvente, necesarul de apă al plantei se diminuează. Continuarea udărilor la fel ca în timpul verii poate menține planta într-o stare de creștere activă și poate duce la saturarea solului cu apă, ceea ce crește riscul de deteriorare a rădăcinilor prin îngheț. Permite solului să se usuce mai mult între udări, dar asigură-te că planta beneficiază de o ultimă udare abundentă, profundă, înainte ca solul să înghețe definitiv. Acest lucru va asigura o rezervă de umiditate în sol, vitală pentru a preveni deshidratarea pe parcursul iernii.
Curățenia de toamnă în jurul plantei este, de asemenea, o măsură preventivă importantă. Adună și îndepărtează toate frunzele căzute și alte resturi vegetale de la baza tufei. Aceste resturi pot adăposti spori de ciuperci (cum ar fi rugina) sau ouă de dăunători, care ar putea supraviețui peste iarnă și ar constitui o sursă de infecție în primăvara următoare. Menținerea unei zone curate în jurul plantei reduce riscul de boli și asigură o mai bună circulație a aerului la nivelul solului.
Evită tăierile majore în toamnă. Deși poate fi tentant să „aranjezi” tufa înainte de iarnă, tăierile pot stimula apariția de noi lăstari și pot crea porți de intrare pentru ger și patogeni. Eventualele tăieri se limitează strict la îndepărtarea ramurilor rupte sau evident bolnave. Tăierea principală, de formare și întinerire, se va efectua la începutul primăverii, după ce pericolul înghețurilor târzii a trecut.
Protejarea sistemului radicular
Sistemul radicular este cea mai importantă parte a plantei care trebuie protejată pe timpul iernii. Chiar dacă părțile aeriene pot suferi daune din cauza gerului, o plantă cu rădăcini sănătoase are capacitatea de a se regenera și de a lăstări din nou în primăvară. Cea mai eficientă și simplă metodă de a proteja rădăcinile de îngheț este aplicarea unui strat gros de mulci la baza plantei. Această operațiune se face toamna târziu, după primele înghețuri ușoare, dar înainte ca solul să înghețe în profunzime.
Mai multe articole pe această temă
Materialele organice sunt cele mai indicate pentru mulcire. Poți folosi frunze uscate, tocate, paie, scoarță de copac mărunțită, compost sau chiar pământ de mușuroi. Aplică un strat generos, de cel puțin 10-15 centimetri grosime, pe o rază de 30-50 de centimetri în jurul tulpinii principale. Acest strat de mulci acționează ca o pătură izolatoare, prevenind înghețarea rapidă și profundă a solului, atenuând fluctuațiile bruște de temperatură și protejând rădăcinile superficiale.
Este important ca mulciul să fie aplicat după ce solul a început să se răcească. Dacă aplici mulciul prea devreme, când solul este încă cald, acesta poate reține căldura și întârzia intrarea în repaus a plantei, făcând-o mai vulnerabilă. De asemenea, un sol cald și umed sub un strat de mulci poate atrage rozătoare (șoareci, șobolani), care își pot face cuib la baza tufei și pot roade scoarța tulpinii pe timpul iernii, provocând daune serioase.
Primăvara devreme, după ce pericolul gerurilor puternice a trecut și solul începe să se dezghețe, este important să îndepărtezi treptat stratul de mulci. Nu îl lăsa compactat la baza tulpinii, deoarece poate reține excesul de umiditate, poate întârzia încălzirea solului și poate favoriza apariția bolilor la nivelul coletului. Poți lăsa un strat mai subțire de mulci, care va continua să suprime buruienile și să conserve umiditatea pe parcursul sezonului cald.
Protejarea părților aeriene
În zonele cu ierni foarte aspre, cu geruri sub -20 de grade Celsius și viscol puternic, protejarea părților aeriene ale sunătoarei devine necesară, în special pentru plantele tinere din primii ani de la plantare. Vântul rece este principalul inamic, deoarece provoacă deshidratarea ramurilor. Un strat protector de zăpadă este cel mai bun izolator natural, dar nu ne putem baza întotdeauna pe prezența lui. Prin urmare, este prudent să creăm o barieră artificială împotriva vântului și a gerului.
Una dintre cele mai eficiente metode este învelirea tufei cu materiale speciale, care permit o oarecare circulație a aerului. Pânza de sac (iută), materialele agril sau agrotextilele sunt opțiuni excelente. Evită folosirea foliei de plastic, deoarece aceasta nu permite plantei să respire, favorizează acumularea de condens și poate duce la opărirea plantei în zilele însorite de iarnă. Învelește lejer tufa cu materialul ales, legându-l cu sfoară în câteva locuri pentru a-l fixa.
O altă metodă este crearea unui paravan de protecție. Poți înfige în jurul plantei 3-4 țăruși și poți înfășura în jurul lor pânză de sac sau o plasă umbritoare, creând un fel de cilindru de protecție. Spațiul dintre plantă și acest paravan poate fi umplut lejer cu frunze uscate sau paie, care vor oferi o izolație suplimentară. Această metodă este foarte eficientă în a proteja planta atât de ger, cât și de vânt.
Pentru arbuștii de talie mai mică, o metodă simplă este acoperirea lor cu o cutie de carton sau cu crengi de brad. Crengile de brad (cetina) sunt deosebit de utile, deoarece oferă o bună izolație, permit circulația aerului și, în același timp, rețin zăpada, sporind stratul protector. Orice formă de protecție aeriană trebuie instalată toamna târziu, după căderea frunzelor și înainte de instalarea gerurilor persistente, și trebuie îndepărtată treptat primăvara, după ce pericolul înghețurilor târzii a trecut, pentru a permite plantei să se aclimatizeze la noile condiții.
Iernarea plantelor în ghivece
Plantele de sunătoare cultivate în ghivece sau containere sunt mult mai vulnerabile la îngheț decât cele plantate direct în grădină. Rădăcinile lor nu beneficiază de inerția termică a masei mari de pământ și sunt expuse la temperaturi scăzute din toate direcțiile. Un ger care nu ar afecta o plantă în grădină poate îngheța complet pământul dintr-un ghiveci, distrugând sistemul radicular. Prin urmare, iernarea plantelor la ghiveci necesită măsuri speciale de protecție.
Cea mai sigură metodă este mutarea ghiveciului într-un spațiu protejat, dar rece. Un garaj neîncălzit, o magazie, o verandă închisă sau o pivniță luminoasă, unde temperatura se menține constant peste punctul de îngheț (ideal între 0 și 5 grade Celsius), sunt locații perfecte. În aceste condiții, planta își va continua repausul vegetativ într-un mediu sigur. Pe parcursul iernii, va necesita udări foarte rare, doar atât cât să nu se usuce complet pământul (o dată pe lună sau chiar mai rar).
Dacă nu dispui de un astfel de spațiu și trebuie să lași ghiveciul afară, este absolut necesar să izolezi recipientul. Poți înveli ghiveciul într-un strat gros de folie cu bule, pânză de sac sau pături vechi. O altă metodă eficientă este „îngroparea” ghiveciului în pământ, într-un colț protejat al grădinii, sau plasarea lui într-o cutie mai mare, umplând spațiul dintre ghiveci și cutie cu materiale izolatoare precum frunze, paie sau polistiren.
Indiferent de metoda aleasă, este important să protejezi ghiveciul de excesul de umiditate. Așează-l pe niște suporți sau cărămizi pentru a-l ridica de pe solul înghețat și pentru a asigura drenajul. De asemenea, plasează-l într-un loc adăpostit de vânturile puternice și, dacă este posibil, lângă un perete al casei, care va radia puțină căldură. Partea aeriană a plantei poate fi, de asemenea, protejată cu pânză de sac sau crengi de brad, la fel ca în cazul plantelor din grădină.
