Tăierea este una dintre cele mai importante lucrări de îngrijire a laurului englezesc, fiind esențială pentru menținerea sănătății, vigorii și, mai ales, a formei dorite a acestui arbust. Fie că este cultivat ca exemplar solitar, fie ca parte a unui gard viu dens, intervențiile regulate cu foarfeca de grădinărit îi controlează dimensiunea, îi stimulează îndesirea și îi conferă un aspect îngrijit și ordonat. Tăierea nu este doar o operațiune estetică; ea joacă, de asemenea, un rol crucial în îndepărtarea lemnului uscat sau bolnav și în îmbunătățirea circulației aerului în interiorul coroanei. Stăpânirea tehnicilor corecte de tăiere și cunoașterea momentului optim pentru realizarea acestora sunt fundamentale pentru a obține cele mai bune rezultate și pentru a nu dăuna plantei.
Scopul principal al tăierii laurului englezesc variază în funcție de utilizarea sa în grădină. Pentru gardurile vii, obiectivul este de a crea un perete vegetal dens, uniform și opac, cu o formă geometrică precisă. Acest lucru se realizează prin tăieri repetate, care încurajează ramificarea bogată și umplerea golurilor. Pentru arbuștii solitari, tăierea poate avea ca scop menținerea unei forme naturale, dar controlate, îndepărtarea ramurilor care se intersectează sau pur și simplu reducerea dimensiunilor pentru a se încadra în spațiul alocat. Indiferent de scop, principiile de bază ale tăierii rămân aceleași.
O tăiere corect executată stimulează planta să producă lăstari noi, viguroși. Atunci când vârful unui lăstar este tăiat, se elimină dominanța apicală, iar mugurii laterali de sub tăietură sunt stimulați să crească. Acest proces duce la o îndesire naturală a coroanei. Frecvența și intensitatea tăierilor vor determina cât de compactă va deveni planta. Un gard viu formal, de exemplu, va necesita tăieri mai frecvente și mai precise decât un arbust lăsat să crească într-o formă mai liberă.
Pe lângă aspectul estetic, tăierea este o măsură fitosanitară importantă. Îndepărtarea ramurilor uscate, rupte, bolnave sau a celor afectate de dăunători elimină sursele de infecție și previne răspândirea problemelor în restul plantei. De asemenea, prin rărirea unei coroane prea dese, se îmbunătățește pătrunderea luminii și a aerului în interiorul acesteia. O mai bună circulație a aerului ajută la uscarea rapidă a frunzelor, reducând riscul apariției bolilor fungice.
Este esențial să se înțeleagă că laurul englezesc este un arbust viguros, care răspunde foarte bine la tăieri, chiar și la cele severe. Această capacitate de regenerare îl face un candidat ideal pentru arta topiară și pentru gardurile vii care necesită o fasonare constantă. Cu toate acestea, pentru a beneficia la maximum de această vigoare, tăierile trebuie efectuate la momentul potrivit și cu uneltele adecvate, pentru a minimiza stresul asupra plantei și a asigura o vindecare rapidă a rănilor.
Momentul optim pentru efectuarea tăierilor
Alegerea momentului potrivit pentru a tăia laurul englezesc este crucială pentru sănătatea plantei și pentru rezultatul estetic. Perioada principală de tăiere este la sfârșitul primăverii sau la începutul verii, după ce valul principal de creștere s-a încheiat. De obicei, acest interval corespunde lunilor mai-iunie. Tăierea în această perioadă permite plantei să se vindece rapid și să producă un nou val de lăstari, care vor avea timp suficient să se maturizeze înainte de venirea iernii. Această tăiere de vară este ideală pentru fasonarea gardurilor vii și pentru menținerea formei arbuștilor.
Pentru gardurile vii care necesită un aspect impecabil pe tot parcursul sezonului, o a doua tăiere, mai ușoară, poate fi efectuată la sfârșitul verii, în luna august. Această intervenție are rolul de a curăța lăstarii crescuți dezordonat pe parcursul verii și de a reîmprospăta forma gardului viu. Este foarte important ca această a doua tăiere să nu fie făcută mai târziu de sfârșitul lunii august, pentru a nu stimula o creștere nouă, care ar fi vulnerabilă la înghețurile din toamnă și iarnă.
Tăierile de curățare sanitară, care implică îndepărtarea ramurilor uscate, rupte sau bolnave, pot fi efectuate în orice moment al anului, de îndată ce problema este observată. Nu este necesar să se aștepte perioada optimă de tăiere pentru a elimina o ramură compromisă, deoarece aceasta poate reprezenta o sursă de infecție pentru restul plantei. Tăietura se va face întotdeauna în lemn sănătos, la câțiva centimetri sub zona afectată.
Se recomandă evitarea tăierilor majore toamna târziu sau iarna. Rănile produse prin tăiere se vindecă foarte greu la temperaturi scăzute, devenind porți de intrare pentru ger și pentru diverși agenți patogeni. De asemenea, așa cum am menționat, tăierea în această perioadă poate stimula o creștere nepotrivită. Primăvara foarte devreme, înainte de pornirea în vegetație, este, de asemenea, un moment mai puțin ideal, deoarece se pot îndepărta mugurii florali, dacă se dorește înflorirea plantei.
Tehnici de tăiere pentru formarea gardurilor vii
Formarea unui gard viu dens și uniform din laur englezesc este un proces care necesită răbdare și tăieri corecte, încă din primii ani de la plantare. O greșeală comună este lăsarea puieților să crească în înălțime prea repede, în detrimentul dezvoltării laterale. Încă din primul an după plantare, este recomandat să se scurteze lăstarii principali cu aproximativ o treime. Această tăiere inițială, deși pare drastică, este esențială pentru a stimula ramificarea de la bază, punând temelia unui gard viu des și compact încă de la început.
În anii următori, tăierea se va concentra pe menținerea unei forme trapezoidale, cu baza gardului viu puțin mai lată decât partea superioară. Această formă asigură că lumina soarelui poate ajunge și la ramurile inferioare, prevenind degarnisirea (pierderea frunzelor) la bază, o problemă frecventă la gardurile vii tunse cu pereți perfect verticali. Tăierile se efectuează o dată sau de două ori pe an, în perioadele menționate anterior.
Pentru a obține linii drepte și uniforme, se recomandă utilizarea unor sfori de ghidaj, întinse între țăruși la înălțimea și lățimea dorite. Se începe cu tăierea părților laterale, de jos în sus, menținând lama foarfecelui paralelă cu sfoara de ghidaj. La final, se tunde partea superioară, orizontal. Este de preferat să se taie puțin și des, decât mult și rar. La fiecare tăiere, se lasă câțiva centimetri din creșterea nouă, permițând gardului viu să crească treptat în înălțime și lățime până la dimensiunea finală dorită.
Un aspect important în cazul laurului englezesc, cu frunzele sale mari, este alegerea uneltei. Deși foarfecele electrice de tuns gard viu (trimmer) sunt rapide și eficiente pentru a da forma generală, ele taie nediferențiat prin frunze, lăsând în urmă margini maronii, inestetice, care se usucă. Pentru un finisaj de calitate superioară, este de preferat utilizarea unei foarfece manuale de grădină (cu lame lungi) sau a unui foarfece de mână (secator), cu care se taie lăstarii individual, evitând pe cât posibil tăierea frunzelor.
Tăierile de regenerare pentru exemplarele îmbătrânite
Laurul englezesc are o capacitate excelentă de a se regenera din lemn bătrân, ceea ce face posibilă întinerirea completă a exemplarelor neglijate, care au devenit prea mari, rare sau degarnisite la bază. Tăierea de regenerare este o intervenție drastică, dar adesea necesară pentru a reda vigoarea și forma unui arbust îmbătrânit. Această operațiune se realizează cel mai bine la sfârșitul iernii sau la începutul primăverii (februarie-martie), înainte de pornirea în vegetație.
Există două abordări principale pentru tăierea de regenerare. Prima, cea mai radicală, constă în tăierea întregului arbust de la o înălțime de 15-30 de centimetri deasupra solului. Deși șocantă, această metodă va stimula apariția a numeroși lăstari noi, viguroși, direct de la baza plantei. În decurs de unul sau două sezoane, se va forma un nou arbust, care poate fi apoi format și condus în forma dorită. Această metodă este potrivită pentru plantele care sunt sănătoase la bază.
O a doua abordare, mai graduală, se desfășoară pe parcursul a doi sau trei ani. În primul an, se taie aproximativ o treime dintre cele mai groase și mai vechi tulpini de la bază, lăsându-le pe cele mai tinere intacte. Aceasta permite luminii să pătrundă în centrul tufei și stimulează creșterea de lăstari noi. În anul următor, se elimină o altă treime din tulpinile vechi, iar în al treilea an, se îndepărtează restul. La finalul celor trei ani, arbustul va fi complet reînnoit, fără a fi lăsat niciodată complet chel.
După o tăiere de regenerare, indiferent de metoda aleasă, este esențial să se asigure plantei condiții optime de creștere pentru a susține efortul de refacere. O udare corespunzătoare, o fertilizare de pornire în primăvară și aplicarea unui strat de mulci vor ajuta planta să se recupereze rapid și să producă lăstari puternici și sănătoși. Noii lăstari vor trebui, de asemenea, să fie gestionați prin tăieri de formare pentru a crea o structură densă și echilibrată.
Unelte necesare și întreținerea acestora
Utilizarea unor unelte de calitate, adecvate și bine întreținute este esențială pentru a realiza tăieri curate și pentru a nu dăuna plantei. Tăieturile zdrențuite sau strivite se vindecă greu și reprezintă porți de intrare pentru boli. Pentru laurul englezesc, sunt necesare, de obicei, trei tipuri de unelte: un foarfece de mână (secator), o foarfecă de grădină cu mânere lungi (pentru gard viu) și, eventual, un ferăstrău de grădină pentru ramurile groase.
Foarfecele de mână este ideal pentru tăierea lăstarilor individuali, cu un diametru de până la 1.5-2 cm. Este unealta de precizie, perfectă pentru finisarea gardurilor vii sau pentru tăierile de formare la arbuștii tineri. Foarfeca de grădină cu mânere lungi este unealta de bază pentru tunsul gardurilor vii, permițând tăierea rapidă a suprafețelor mari. Așa cum am menționat, pentru un aspect impecabil, aceasta ar trebui să fie folosită în combinație cu foarfecele de mână. Ferăstrăul de grădină este necesar pentru tăierile de regenerare sau pentru îndepărtarea ramurilor mai groase de 2-3 cm în diametru.
Întreținerea uneltelor este la fel de importantă ca și calitatea lor. Lamele trebuie să fie întotdeauna ascuțite. O lamă ascuțită realizează o tăietură netedă, care se vindecă rapid. Lamele tocite strivesc țesuturile vegetale, provocând daune inutile. Ascuțirea se poate face cu o pilă specială sau cu o piatră de ascuțit. După fiecare utilizare, uneltele trebuie curățate de seva și resturile vegetale, folosind o perie și apă.
Dezinfectarea este un pas crucial, adesea neglijat, în prevenirea răspândirii bolilor. Înainte de a începe lucrul și, ideal, între tăierea diferitelor plante, lamele uneltelor trebuie dezinfectate. Acest lucru se poate face prin ștergerea lor cu o cârpă înmuiată în alcool sanitar (izopropilic) sau într-o soluție diluată de înălbitor (o parte înălbitor la nouă părți apă). După dezinfectare, în special cu soluția de înălbitor, care este corozivă, lamele se șterg și se ung cu puțin ulei pentru a preveni ruginirea.
Greșeli frecvente în procesul de tăiere
Există câteva greșeli comune pe care grădinarii începători le fac adesea atunci când tund laurul englezesc. Una dintre cele mai frecvente este „frica de a tăia”. Mulți se tem să taie suficient, în special la plantele tinere, ceea ce duce la dezvoltarea unor garduri vii rare și cu goluri la bază. Este important de reținut că laurul englezesc este o plantă care răspunde foarte bine la tăieri și că o tăiere corectă stimulează, nu inhibă, creșterea densă.
O altă greșeală este tăierea la momentul nepotrivit. Tăierea prea târziu în toamnă este probabil cea mai dăunătoare greșeală, deoarece expune creșterea nouă la daunele provocate de îngheț. Respectarea calendarului de tăiere este esențială pentru a lucra în armonie cu ciclul natural de creștere al plantei. De asemenea, tăierea unui gard viu în formă de „V” inversat (mai îngust la bază) este o greșeală de design care duce inevitabil la umbrirea și degarnisirea părții inferioare.
Ignorarea sănătății plantei înainte de tăiere este o altă capcană. Nu este recomandat să se efectueze tăieri severe asupra unei plante care este deja stresată de secetă, boli sau o nutriție deficitară. Este important să se rezolve mai întâi aceste probleme de bază și să se aducă planta într-o stare de sănătate bună înainte de a o supune stresului suplimentar al unei tăieri. O plantă sănătoasă se va reface mult mai repede și mai viguros.
Nu în ultimul rând, utilizarea uneltelor necorespunzătoare sau prost întreținute poate transforma o lucrare benefică într-una dăunătoare. Lamele tocite care zdrobesc ramurile sau lamele nedeziinfectate care răspândesc boli pot anula toate beneficiile tăierii. Investiția în unelte de calitate și dedicarea timpului pentru întreținerea lor corectă sunt esențiale pentru orice grădinar serios. Evitarea acestor greșeli comune va asigura că tăierea laurului englezesc este o experiență plină de satisfacții, cu rezultate spectaculoase.
