Migdalul ornamental, cunoscut și sub numele de Prunus triloba, este unul dintre cei mai spectaculoși arbuști decorativi de primăvară, care încântă iubitorii de grădină cu splendoarea florilor sale roz, bătute. Cu toate acestea, pentru a ne răsplăti an de an cu o energie reînnoită și o recoltă bogată de flori, tăierea sa profesională și regulată este esențială. Tăierea nu este doar o intervenție estetică, ci și garanția sănătății și vitalității plantei, care asigură pe termen lung forma adecvată și capacitatea de înflorire a arbustului. Fără această îngrijire, migdalul ornamental se degarnisește rapid, sistemul său de ramuri se îndesește, iar dimensiunea și cantitatea florilor scad drastic.
Scopul fundamental al tăierii este menținerea sănătății plantei și prevenirea bolilor. Prin îndepărtarea ramurilor moarte, deteriorate sau bolnave, prevenim pătrunderea și răspândirea agenților patogeni în țesuturile plantei. Rărirea sistemului de ramuri prea dens și tăierea lăstarilor care cresc spre interior și se intersectează asigură o mai bună circulație a aerului în interiorul coroanei. Această ventilație crescută reduce semnificativ riscul apariției bolilor fungice, cum ar fi monilioza, la care sâmburoasele, inclusiv migdalul ornamental, sunt deosebit de sensibile.
Pentru a obține cea mai bogată înflorire, efectul de stimulare a înfloririi prin tăiere este indispensabil. Migdalul ornamental înflorește pe lăstarii de un an, adică pe lăstarii crescuți în anul precedent. Tăierea de scurtare efectuată în timpul tăierii încurajează planta să dezvolte lăstari noi și viguroși în timpul sezonului de vegetație. Acești lăstari proaspeți se maturizează pe parcursul verii și toamnei pentru a înflori pe toată lungimea lor în primăvara următoare, asigurând astfel o înflorire spectaculoasă și densă.
Nu în ultimul rând, tăierea servește și la controlul dimensiunii și formei arbustului. Fără tăieri regulate, migdalul ornamental poate crește excesiv, se poate alungi și își poate pierde forma compactă și atractivă, ceea ce poate fi un dezavantaj în special în grădinile mici sau în cazul variantelor altoite pe trunchi, așa-numitele forme standard. Prin tăieri de formare profesionale, putem menține creșterea în echilibru și putem forma o coroană armonioasă și estetică, care devine o podoabă a grădinii chiar și după înflorire, cu frunzișul său verde.
Stabilirea momentului ideal pentru tăiere
Regula de aur, cea mai importantă și de neschimbat a tăierii migdalului ornamental, este că intervenția trebuie efectuată întotdeauna imediat după terminarea înfloririi. Acesta este cel mai critic factor pentru o îngrijire de succes, pe care fiecare grădinar trebuie să îl respecte. Dacă apucăm foarfeca de tăiat prea târziu, într-o etapă ulterioară a sezonului, vom îndepărta mugurii florali pentru anul următor, care sunt deja în curs de dezvoltare, ceea ce duce la o stare de un an întreg fără splendoarea florilor. Prin urmare, momentul ales nu este o opțiune, ci o obligație pentru a asigura o înflorire abundentă.
Motivul pentru care perioada de după înflorire este cea mai potrivită se află în ciclul de viață al plantei. În acest moment, migdalul ornamental are în față întregul sezon de vegetație pentru a produce lăstari noi și viguroși în locul ramurilor tăiate. Acești lăstari noi se întăresc și se maturizează pe parcursul verii și toamnei, pregătindu-se pentru iarnă, în timp ce pe ei se diferențiază mugurii din care vor răsări florile minunate ale primăverii următoare. Acest proces asigură ciclicitatea și reînnoirea anuală a plantei.
Ce se întâmplă dacă alegem un moment nepotrivit pentru tăiere? Tăierea la sfârșitul verii sau toamna duce în mod clar la pierderea florilor din anul următor. Tăierea efectuată iarna, în perioada de repaus vegetativ, pe lângă îndepărtarea mugurilor florali, prezintă și alte pericole. Pe suprafețele de tăiere, planta devine mult mai sensibilă la daunele provocate de îngheț, ceea ce poate duce la uscarea ramurilor, crăparea acestora și pătrunderea agenților patogeni.
Există, totuși, cazuri excepționale în care ne putem abate de la această regulă strictă, dar numai cu un motiv întemeiat. O tăiere de întinerire puternică, care are ca scop salvarea unui arbust foarte bătrân și neglijat, poate fi efectuată la sfârșitul iernii, înainte de umflarea mugurilor. În acest caz, sacrificăm conștient înflorirea din acel an pentru sănătatea și reînnoirea pe termen lung a plantei. Cu toate acestea, pentru tăierile de întreținere de rutină, trebuie să respectăm întotdeauna perioada de după înflorire, de obicei la sfârșitul primăverii.
Tehnicile de tăiere și pașii practici
Înainte de a începe lucrul, este esențială pregătirea și dezinfectarea uneltelor corespunzătoare. Utilizarea uneltelor curate și ascuțite este fundamentală pentru o tăiere de succes. Pentru lăstarii mai subțiri, folosiți o foarfecă de tăiat cu tăiere tip bypass, care lasă o suprafață de tăiere netedă, fără a strivi țesuturile, în timp ce pentru ramurile mai groase, cu un diametru mai mare de un centimetru, un ferăstrău de crengi va fi alegerea potrivită. Dezinfectați lamele uneltelor cu alcool sau o soluție de hipoclorit înainte de fiecare plantă, iar la îndepărtarea părților bolnave, chiar și între tăieturi, pentru a preveni răspândirea bolilor.
Tehnica de bază a tăierii este ca tăietura să fie efectuată întotdeauna deasupra unui mugure sănătos, orientat spre exterior, sau a unei ramuri laterale, la aproximativ o jumătate de centimetru. Suprafața de tăiere trebuie să fie ușor înclinată, în direcția opusă mugurelui, pentru ca apa să se poată scurge cu ușurință, reducând astfel riscul de putrezire și infecții. Este deosebit de important să nu lăsăm cioturi, deoarece aceste porțiuni scurte de ramură nu sunt capabile să producă lăstari noi, se usucă în timp și deschid calea pentru diverși agenți patogeni spre interiorul plantei.
Procesul de tăiere a migdalului ornamental în formă de tufă, după înflorire, constă în scurtarea tuturor lăstarilor care au înflorit cu aproximativ două treimi din lungimea lor. Această tăiere drastică stimulează cea mai puternică creștere de lăstari noi de la bază și de pe ramurile laterale. În paralel, efectuați și o tăiere de rărire temeinică, în timpul căreia îndepărtați din centrul plantei toate ramurile slabe, care cresc spre interior, se intersectează sau sunt moarte, pentru a face coroana aerisită și permeabilă pentru lumină.
În cazul migdalului ornamental standard, altoit pe trunchi, principiul este același, dar tăierea trebuie concentrată pe coroană. Lăstarii care au înflorit se taie și aici radical, urmărind menținerea unei forme compacte, rotunjite, care îi conferă aspectul de „copac acadea”. La această formă este deosebit de important să îndepărtați regulat și lăstarii sălbatici care apar din portaltoi sau de la baza trunchiului, deoarece aceștia fură energia de la partea nobilă a coroanei și o pot sufoca în timp.
Îngrijirea post-tăiere și arta întineririi
După o intervenție de tăiere mai semnificativă, este indicat să sprijinim regenerarea plantei și inițierea noii creșteri. După tăiere, udați abundent arbustul, în special în perioadele secetoase, fără precipitații, pentru a facilita absorbția nutrienților și formarea lăstarilor. Aplicarea unui îngrășământ echilibrat, cu eliberare lentă, sau a unui strat de compost bine maturat în jurul bazei, oferă de asemenea plantei nutrienții necesari pentru dezvoltarea lăstarilor noi și viguroși.
Lăstarii noi, fragezi, care apar, pot fi deosebit de atractivi pentru diverși dăunători, cum ar fi afidele. În săptămânile de după tăiere, examinați regulat planta și, dacă observați o infestare, luați la timp măsurile fitosanitare corespunzătoare. O bună circulație a aerului, asigurată de o tăiere de rărire profesională, este cea mai bună protecție preventivă împotriva bolilor fungice, dar datorită sensibilității lăstarilor proaspeți, merită să fiți vigilenți.
În cazul unui migdal ornamental bătrân, neglijat, degarnisit și cu înflorire slabă, singura soluție poate fi adesea o tăiere drastică de întinerire. Acest proces constă în tăierea unei treimi din cele mai vechi și mai groase ramuri la o înălțime de 15-30 de centimetri de la nivelul solului. Această intervenție se efectuează la sfârșitul iernii și se finalizează în trei ani, îndepărtând în fiecare an încă o treime din ramurile vechi. Prin această metodă, vechiul sistem de ramuri îmbătrânit este înlocuit treptat cu lăstari noi și viguroși.
Tăierea nu este o sarcină singulară, ci o comunicare continuă cu planta, care necesită o gândire pe termen lung și răbdare. Rezultatul unei tăieri bune devine din ce în ce mai spectaculos de la an la an, sub forma unui arbust cu o structură mai sănătoasă și o înflorire din ce în ce mai bogată. Consecvența și respectarea principiilor descrise mai sus asigură că migdalul ornamental va rămâne una dintre cele mai dragi și spectaculoase bijuterii de primăvară ale grădinii noastre pentru mulți ani de acum încolo.
