Anghinarea, această specialitate vegetală asemănătoare ciulinului, nu este doar o delicatesă delicioasă, ci poate fi și un ornament în grădina noastră. Cu toate acestea, pentru a produce o recoltă bogată an de an și a rămâne o plantă sănătoasă și viguroasă, tăierea și reducerea profesională sunt esențiale. Mulți s-ar putea feri de această sarcină, dar cu puțină atenție și cunoștințele potrivite, poate fi ușor de stăpânit. Tăierea nu este o știință rachetă, ci un fel de dialog cu planta, în timpul căruia îi ajutăm dezvoltarea și reînnoirea. Acest articol ajută la înțelegerea ciclului de viață al anghinarei și la stăpânirea tehnicilor care ne vor permite să obținem maximum din această plantă minunată.
Scopul principal al tăierii este de a concentra energia plantei asupra celor mai importante procese, și anume formarea mugurilor și creșterea vegetativă. Prin îndepărtarea frunzelor și tulpinilor vechi, bolnave sau deteriorate, nu numai că îmbunătățim aspectul estetic al plantei, dar prevenim și dezvoltarea diverselor infecții fungice și bacteriene. Tăierea corectă stimulează creșterea de noi lăstari, ceea ce duce la recolte mai mari și de mai bună calitate în sezonul următor. În plus, tăierea de rărire îmbunătățește ventilația și aportul de lumină în interiorul plantei, ceea ce contribuie, de asemenea, la o dezvoltare sănătoasă și reduce șansa de instalare a dăunătorilor.
Este important să înțelegem că anghinarea este o plantă perenă, ceea ce înseamnă că rodește timp de mai mulți ani, cu condiția să primească îngrijirea corespunzătoare. Necesită diferite intervenții de tăiere în diferite etape ale ciclului său de viață. În primul an, accentul se pune pe întărirea sistemului radicular și a frunzișului, în timp ce în anii următori, menținerea echilibrului recoltei și întinerirea plantei trec pe primul plan. Momentul tăierii este crucial, deoarece o intervenție prost programată poate face mai mult rău decât bine. Prin urmare, pe lângă utilizarea tehnicii corecte, trebuie luate în considerare întotdeauna starea actuală a plantei și condițiile climatice locale.
Folosiți întotdeauna unelte curate și ascuțite pentru tăiere, cum ar fi foarfece de tăiat sau un cuțit ascuțit, astfel încât suprafețele de tăiere să fie netede și nedeteriorate. Acest lucru va minimiza riscul de infecție și va promova vindecarea rapidă a rănilor. Suprafețele de tăiere mai mari pot fi chiar sigilate cu un compus de etanșare a rănilor, în special pe vreme umedă. Părțile tăiate ale plantei trebuie întotdeauna îndepărtate din grădină și, dacă este posibil, distruse sau compostate corespunzător pentru a preveni răspândirea agenților patogeni. Pregătirea atentă și munca precisă vor fi răsplătite prin sănătatea plantei și abundența recoltei.
Importanța tăierii de primăvară
Primăvara este o perioadă de reînnoire, iar anghinarea nu face excepție. După ce au trecut înghețurile, când încep să crească noii lăstari, este timpul pentru prima intervenție majoră. Acesta este momentul în care trebuie îndepărtate frunzele și părțile de tulpină care au înghețat, s-au uscat sau au fost deteriorate în timpul iernii. Această tăiere de curățare nu numai că aranjează planta din punct de vedere estetic, dar ajută și planta să-și dedice toată energia creșterii de noi lăstari sănătoși. Cu tăierea de primăvară, scăpăm planta de balastul inutil și facem loc pentru o nouă creștere viguroasă.
În timpul lucrărilor de primăvară, merită să aruncați o privire atentă la plantă. Lăstarii mai puternici, mai viabili ar trebui lăsați, iar cei mai slabi, piperniciți ar trebui îndepărtați de la bază. De obicei, lăsarea a 3-5 lăstari puternici este suficientă pentru ca planta să dezvolte muguri frumoși și mari. Această rărire este importantă, deoarece dacă sunt lăsați prea mulți lăstari, aceștia vor concura pentru nutrienți și lumină, rezultând anghinare mai mici și de calitate inferioară. Principiul mai puțin înseamnă mai mult este deosebit de adevărat aici.
Pe lângă selecția lăstarilor, tăierea de primăvară include și îndepărtarea frunzelor inferioare de lângă nivelul solului. Aceste frunze intră adesea în contact cu solul umed, ceea ce creează un mediu ideal pentru boli fungice precum făinarea sau mana. Îndepărtarea acestor frunze îmbunătățește circulația aerului în jurul plantei, ceea ce ajută la prevenirea dezvoltării infecțiilor. Aceasta este o măsură preventivă de protecție a plantelor care poate reduce semnificativ riscul de probleme viitoare și poate menține stocul mai sănătos.
Să nu uităm că, după tăierea de primăvară, planta are nevoie de un aport crescut de nutrienți pentru o creștere intensivă. După tăiere, merită să afânați solul din jurul plantei și să-l îmbogățiți cu compost matur sau îngrășământ organic. Acest lucru oferă energia necesară pentru ca planta să se regenereze rapid și să răsplătească îngrijirea cu o recoltă bogată. Tăierea de primăvară și refacerea nutrienților merg mână în mână, împreună pun bazele unei culturi de anghinare de succes pe tot parcursul anului.
Sarcini de vară și post-recoltare
În timpul verii, anghinarea se concentrează pe producerea de fructe. În acest moment, tăierea este în principal legată de recoltare. Mugurele de anghinare trebuie tăiat când a atins dimensiunea potrivită, dar bracteele sale sunt încă strâns închise. Mugurele trebuie tăiat împreună cu tulpina, cu o secțiune de tulpină de aproximativ 5-10 centimetri, deoarece această parte este, de asemenea, comestibilă și gustoasă. Mugurele principal, care se dezvoltă pe tulpina centrală, este de obicei mai mare, iar recoltarea acestuia stimulează dezvoltarea fructelor secundare mai mici care cresc pe lăstarii laterali.
Recoltarea poate fi, de asemenea, considerată o formă de tăiere continuă. Pe măsură ce îndepărtăm mugurii copți, planta eliberează energie pentru a crește alții noi. Este important să nu lăsăm mugurii să înflorească pe plantă, decât dacă o păstrăm ca plantă ornamentală sau dorim să colectăm semințe. Un mugure înflorit nu mai este comestibil, iar înflorirea consumă multă energie de la plantă, ceea ce se face în detrimentul recoltei ulterioare. Prin urmare, recoltarea regulată este esențială pentru a asigura o perioadă lungă de recoltare.
De asemenea, merită să acordați atenție plantei între valurile de recoltare. Frunzele inferioare, care se îngălbenesc și îmbătrânesc, trebuie îndepărtate continuu. Acest lucru este important nu numai din motivele de protecție a plantelor deja menționate, ci și pentru că în acest fel planta nu irosește nutrienți valoroși pentru întreținerea acestor frunze. Plantele curate, bine ventilate, sunt, de asemenea, mai puțin atractive pentru dăunători, cum ar fi afidele, care iubesc să se ascundă în frunzișul des și neglijat.
La sfârșitul întregului sezon de recoltare, când planta nu mai produce muguri noi, urmează o reducere mai viguroasă. În acest moment, toate tulpinile fructifere sunt tăiate la aproximativ 15-20 de centimetri deasupra nivelului solului. Acest pas aparent drastic servește de fapt la odihna și reînnoirea plantei pentru anul următor. Acest lucru împiedică planta să producă noi lăstari inutili înainte de instalarea iernii și îi permite să-și concentreze toată puterea în sistemul radicular, pregătindu-se pentru lunile reci.
Iernarea și întinerirea plantei
Anghinarea, deși originară din regiunea mediteraneană, poate fi iernată cu succes în climate mai reci cu îngrijirea corespunzătoare. După reducerea de la sfârșitul verii și începutul toamnei, cea mai importantă sarcină este protejarea plantelor de îngheț. Înainte de sosirea primelor înghețuri serioase, plantele reduse trebuie acoperite gros cu paie, frunze uscate sau compost. Acest strat de mulci acționează ca un izolator, protejând rizomul de îngheț și ajutând la reținerea umidității solului. Un strat gros de acoperire de cel puțin 20-30 de centimetri este esențial pentru o iernare de succes.
În timpul iernării, planta intră într-o stare de repaus. Părțile de deasupra solului par să moară, dar rizomul, inima plantei, rămâne în viață sub acoperirea protectoare. Este important să nu îndepărtați acoperirea de iarnă prea devreme în primăvară. Așteptați până când pericolul de înghețuri severe a trecut în cele din urmă, deoarece un îngheț târziu poate provoca daune grave lăstarilor proaspăt răsăriți și fragezi. Materialul de acoperire trebuie îndepărtat treptat, în mai mulți pași, pentru a oferi plantei timp să se obișnuiască cu condițiile în schimbare.
În cazul plantelor mai vechi, de 3-4 ani, recolta poate scădea, iar planta poate deveni senescentă. Atunci este necesară întinerirea, care poate fi realizată prin divizare. La începutul primăverii, după îndepărtarea acoperirii de iarnă, folosiți o sapă ascuțită pentru a separa unul sau mai mulți lăstari laterali de planta principală, împreună cu o parte a sistemului radicular. Aceste plante noi, sau „stoloni”, ar trebui plantate departe de locația lor originală, într-un sol bine pregătit și bogat în nutrienți. Această metodă nu numai că servește la reînnoirea stocului de plante, dar este și cea mai ușoară modalitate de a înmulți anghinarea.
După divizare, planta mamă rămasă capătă, de asemenea, o nouă putere. Intervenția stimulează formarea de noi lăstari și poate produce din nou o recoltă bogată în sezonul următor. Și din stolonii divizați, se vor dezvolta plante puternice, purtătoare de fructe, în decurs de unul sau doi ani. Iernarea profesională și divizarea efectuată la intervale regulate sunt cheia pentru a ne menține stocul de anghinare sănătos, productiv și mândria grădinii noastre timp de mulți ani, oferindu-ne an de an această legumă specială și gustoasă.
