Gerbera, această floare originară din Africa de Sud, ce se mândrește cu flori viu colorate, este pe bună dreptate populară atât printre iubitorii de grădinărit, cât și printre floriști. Aspectul său radiant, capitulele florale ce strălucesc în aproape toate nuanțele curcubeului, aduc veselie atât în casele noastre, cât și în grădini. Totuși, pentru ca această frumusețe să ofere o bucurie de lungă durată, cunoașterea și aplicarea îngrijirii corespunzătoare sunt esențiale. În acest articol vom explora în detaliu toate secretele cultivării gerberelor, astfel încât oricine să poată îngriji cu succes această plantă fascinantă și să se bucure de florile sale incomparabile.
Soiuri de gerbera și scurt istoric
Lumea gerberelor este extrem de variată, întâlnim nenumărate soiuri hibride care diferă ca mărime, formă a florii și culoare. Există versiuni pitice, foarte mici, care arată minunat cultivate în ghivece, și soiuri mai mari, care își găsesc locul și ca flori tăiate. Florile pot fi simple, semiduble sau involte, iar paleta de culori se întinde de la alb, galben, portocaliu, roz, până la roșu intens și violet. Este important de menționat că amelioratorii creează continuu noi hibrizi cu proprietăți și mai speciale, astfel încât sortimentul se extinde de la an la an.
Genul Gerbera a fost numit inițial după Traugott Gerber, un botanist și naturalist german care a trăit și a lucrat în secolul al XVIII-lea. Momentul exact al descoperirii plantei și al introducerii sale în Europa este oarecum neclar, dar la sfârșitul secolului al XIX-lea era deja cunoscută în cercurile horticole. Adevărata popularitate a dobândit-o însă în secolul al XX-lea, când munca de ameliorare s-a accelerat și au apărut tot mai multe soiuri mai rezistente la boli, mai potrivite pentru cultivare și cu un aspect mai spectaculos. Astăzi, gerbera a devenit una dintre cele mai iubite și mai cultivate plante decorative din lume, datorită versatilității și valorii sale estetice.
Marea majoritate a gerberelor disponibile în comerț sunt hibrizi (Gerbera x hybrida) rezultați din încrucișarea dintre Gerbera jamesonii și alte specii sălbatice. Acești hibrizi combină cele mai bune trăsături ale speciilor parentale, cum ar fi florile mari, viu colorate, perioada lungă de înflorire și o mai bună rezistență la boli. În timpul ameliorării, o atenție deosebită se acordă rezistenței tijei florale, aspect deosebit de important pentru utilizarea ca floare tăiată. Astfel, soiurile moderne de gerbera sunt mult mai durabile și mai ușor de manevrat decât strămoșii lor sălbatici.
Atunci când alegem o gerbera, merită să luăm în considerare scopul pentru care dorim să o folosim. Dacă va fi o plantă de ghiveci care ne va înfrumuseța casa, soiurile compacte, cu înflorire abundentă, pot fi ideale. Dacă dorim să ne bucurăm de frumusețea ei ca floare tăiată, atunci căutăm soiurile cu tije lungi, puternice și flori durabile. Cunoașterea diferențelor dintre soiuri ne ajută să alegem planta cea mai potrivită pentru noi, care ne va oferi bucurie pentru o lungă perioadă de timp.
Cerințe de lumină și amplasare ideală
Gerbera este o plantă cu cerințe ridicate de lumină, care răsplătește abundența de soare. Pentru a înflori bogat și a se dezvolta sănătos, are nevoie de cel puțin șase ore de lumină solară directă pe zi. Prin urmare, pentru cultivarea în interior, alegem cel mai luminos pervaz, de exemplu o fereastră orientată spre sud sau vest. Dacă nu primește suficientă lumină naturală, lăstarii plantei se pot alungi, frunzele pot deveni mai palide, iar înflorirea poate lipsi sau poate fi slabă. Iluminatul suplimentar pentru plante poate fi luat în considerare și în lunile de iarnă, mai sărace în lumină.
Pentru cultivarea în aer liber, căutăm de asemenea un loc însorit, dar ușor protejat de soarele arzător de la amiază, mai ales în zilele toride de vară. Deși iubește căldura și lumina, soarele prea puternic, dogoritor, îi poate deteriora frunzele și florile. Un loc unde primește soare plin dimineața și puțină umbră după-amiaza poate fi ideal pentru ea. Este important și un bun flux de aer, dar evităm locurile cu curenți de aer, deoarece nici gerbera nu îi agreează.
Amplasarea corectă nu se referă doar la condițiile de lumină, ci la totalitatea factorilor de mediu. Avem grijă ca planta să nu fie expusă la fluctuații bruște de temperatură. De exemplu, nu o așezăm în imediata apropiere a unui calorifer sau într-un loc unde se deschid frecvent ferestrele sau ușile în lunile reci. Un mediu stabil, echilibrat, contribuie la dezvoltarea sănătoasă și la înflorirea abundentă a gerberelor.
Dacă vara scoatem gerbera în grădină sau pe terasă, o obișnuim treptat cu condițiile modificate. În primele zile o așezăm doar pentru câteva ore într-un loc mai umbros, apoi creștem treptat timpul petrecut la soare. Acest lucru ajută la prevenirea arsurilor pe frunze și a stării de stres a plantei. Procedăm la fel și toamna, când o aducem înapoi în casă odată cu venirea vremii mai reci.
Arta udării
Udarea gerberelor este un element cheie al îngrijirii de succes; trebuie găsit un echilibru între udarea excesivă și uscare. Planta iubește solul umed, dar nu îmbibat cu apă. Înainte de udare, verificăm întotdeauna umiditatea stratului superior al solului. Dacă la atingerea cu degetul îl simțim uscat la o adâncime de aproximativ 1-2 cm, este timpul pentru udare. Este important ca apa să pătrundă temeinic în balotul de pământ și ca excesul să se scurgă prin orificiile de drenaj de la baza ghiveciului.
Pentru udare folosim, pe cât posibil, apă la temperatura camerei, apă moale, cum ar fi apa de ploaie sau apa de la robinet lăsată la decantat. Apa prea rece poate provoca un șoc rădăcinilor. Avem grijă ca apa, în timpul udării, să ajungă direct pe sol și nu pe frunzele plantei sau în centrul rozetei de frunze, deoarece acest lucru poate duce la dezvoltarea bolilor fungice. Apa care stagnează în centrul frunzelor favorizează în mod special putrezirea coletului, una dintre cele mai frecvente probleme ale gerberelor.
În perioada de vegetație, din primăvară până în toamnă, când planta crește activ și înflorește, are nevoie de udare mai frecventă. În timpul căldurii verii, poate fi necesară chiar și o cantitate zilnică de apă, mai ales dacă planta se află într-un loc însorit. Iarna, în perioada de repaus, reducem frecvența și cantitatea udărilor. Atunci lăsăm solul să se usuce puțin mai mult între două udări, dar avem grijă ca balotul de pământ să nu se usuce niciodată complet.
Udarea excesivă este unul dintre cei mai mari dușmani ai gerberelor, deoarece poate duce la putrezirea rădăcinilor. Semnele acesteia pot fi frunzele îngălbenite, ofilite, coletul moale, maroniu și solul cu miros neplăcut. Dacă observăm astfel de simptome, reducem imediat udarea și, dacă este necesar, transplantăm planta în pământ proaspăt, bine drenat, îndepărtând părțile putrezite ale rădăcinilor. Pentru prevenire, ne asigurăm întotdeauna că la baza ghiveciului există orificii de drenaj și golim regulat excesul de apă din farfuria de sub ghiveci.
Cerințe de sol și alegerea substratului de plantare
Pentru gerbera, un sol de bună calitate, cu structură afânată și o excelentă capacitate de drenaj, este esențial. Rădăcinile sale sunt sensibile la apa stagnantă, de aceea trebuie asigurat un mediu care nu se compactează și permite scurgerea rapidă a excesului de apă. Ideal pentru ea este un sol ușor acid sau neutru, cu un pH între 5,5 și 6,5. Nu agreează solul prea calcaros, într-un astfel de mediu pot apărea probleme de absorbție a nutrienților.
Amestecurile de pământ gata preparate, de bună calitate, special concepute pentru plantele cu flori, corespund în general nevoilor gerberelor. Acestea pot fi îmbunătățite prin adăugarea unui pic de nisip, perlit sau granule fine de argilă expandată, pentru a obține o drenare și o aerare și mai bune a solului. Este important ca substratul ales să fie bogat în nutrienți, dar să nu conțină prea multă materie organică proaspătă, nedescompusă, care ar putea favoriza înmulțirea agenților patogeni.
Dacă dorim să ne preparăm singuri amestecul de pământ, o bază bună poate fi turba de grădină, mranița compostată sau compostul matur și un amestec de nisip. O proporție posibilă este: două părți turbă, o parte compost și o parte nisip sau perlit. Esențialul este ca rezultatul final să fie un mediu aerat, cu structură sfărâmicioasă, care reține bine umiditatea, dar nu se îmbibă cu apă. La plantare, avem grijă ca rozeta de frunze a plantei să nu ajungă sub nivelul solului, deoarece și acest lucru poate duce la putrezire.
La alegerea ghiveciului de plantare, avem de asemenea în vedere un bun drenaj. Alegem în mod obligatoriu un ghiveci care are la bază mai multe orificii de drenaj. Utilizarea unui ghiveci de lut poate fi mai avantajoasă decât cea a unuia de plastic, deoarece materialul său mai poros ajută la aerarea solului și la evaporarea excesului de umiditate. Mărimea ghiveciului trebuie să fie proporțională cu mărimea plantei; nu o plantăm într-un ghiveci prea mare, deoarece și acest lucru poate duce la umezirea excesivă a solului.
Aportul de nutrienți și fertilizarea
Gerbera, în special în perioada de înflorire, este o plantă destul de exigentă în ceea ce privește nutrienții. Pentru o înflorire abundentă și de lungă durată, are nevoie de un aport regulat de nutrienți. În perioada de vegetație, din primăvară până în toamnă, este recomandat să i se administreze la fiecare două-trei săptămâni o soluție nutritivă lichidă echilibrată, special concepută pentru plantele cu flori, împreună cu apa de udare. Alegem o soluție nutritivă care conține și microelemente, în special fier și mangan, deoarece lipsa acestora poate provoca îngălbenirea frunzelor.
Este important ca fertilizarea să se facă întotdeauna pe pământ umed, niciodată nu administrăm soluție nutritivă pe sol complet uscat, deoarece acest lucru poate deteriora rădăcinile. Nu depășim concentrația recomandată de producător, ba chiar pregătim o soluție puțin mai diluată, pentru a evita pericolul suprafertilizării. Aportul excesiv de nutrienți poate fi la fel de dăunător ca și lipsa acestora; poate provoca arsuri pe frunze, deteriorarea rădăcinilor și poate inhiba formarea florilor.
În lunile de iarnă, când creșterea plantei încetinește și se află în perioada de repaus, întrerupem fertilizarea sau îi administrăm nutrienți cel mult o dată pe lună, într-o formă foarte diluată. Aportul excesiv de nutrienți în perioada de repaus poate perturba ciclul natural al plantei și o poate slăbi. Primăvara, odată cu reluarea creșterii, reîncepem treptat fertilizarea regulată.
Ca alternativă, putem folosi și granule de îngrășământ cu eliberare lentă, care, amestecate în substratul de plantare, asigură treptat nutrienții necesari pe o perioadă mai lungă de timp. Acest lucru poate fi deosebit de util dacă avem tendința de a uita de fertilizarea regulată. Cu toate acestea, și în acest caz, acordăm atenție dozajului corect și alegem un produs special conceput pentru plantele cu flori de ghiveci. Îngrășămintele organice, cum ar fi ceaiul de compost, pot avea, de asemenea, un efect bun asupra gerberelor, dar și acestea se aplică cu măsură.
Temperatură optimă și umiditatea aerului
Gerbera preferă un mediu cald, dar nu excesiv de fierbinte. Temperatura diurnă ideală pentru ea este între 20-25 °C, iar noaptea poate fi puțin mai răcoroasă, 15-18 °C. Este important să evităm fluctuațiile bruște de temperatură, deoarece acestea pot provoca stres plantei și pot afecta negativ înflorirea. Temperaturile sub 10 °C îi pot fi deja dăunătoare, de aceea în lunile mai reci trebuie ținută neapărat într-un loc ferit de îngheț.
În ceea ce privește umiditatea aerului, gerbera preferă un mediu moderat umed, cu o umiditate relativă a aerului de aproximativ 40-60%. Aerul prea uscat, în special în sezonul de încălzire în apartamente, poate reprezenta o problemă; marginile frunzelor se pot brunifica, iar planta poate deveni mai sensibilă la dăunători, cum ar fi acarienii. Există mai multe metode pentru a crește umiditatea aerului, de exemplu așezarea unei tăvi cu apă și pietriș lângă plantă sau pulverizarea regulată, dar atentă.
La pulverizare, avem grijă să folosim apă fin pulverizată și să nu pulverizăm direct pe flori sau în centrul rozetei de frunze, pentru a evita apariția ciupercilor. Pulverizarea în orele dimineții este cea mai benefică, pentru ca frunzele să aibă timp să se usuce până seara. Plantele ținute în grupuri pot ajuta, de asemenea, la creșterea umidității microclimatului local, deoarece plantele transpiră.
Iarna, în camerele încălzite, este deosebit de important să acordăm atenție asigurării unei umidități adecvate a aerului. Dacă aerul este foarte uscat, achiziționarea unui umidificator electric poate fi, de asemenea, luată în considerare, mai ales dacă avem mai multe plante care necesită umiditate. Asigurarea unui mediu stabil, fără curenți de aer, cu temperatură și umiditate adecvate pentru gerbera, contribuie la dezvoltarea sănătoasă și la menținerea unei înfloriri continue.
Tăierea și îndepărtarea florilor ofilite
Tăierea gerberelor nu necesită, de obicei, proceduri complicate, limitându-se în principal la îndepărtarea florilor ofilite și a frunzelor îmbătrânite, deteriorate sau bolnave. Îndepărtarea regulată a tijelor florale ofilite, cunoscută și sub numele de „deadheading”, este extrem de importantă. Acest lucru nu este benefic doar din punct de vedere estetic, ci stimulează planta să dezvolte noi flori, deoarece împiedică irosirea energiei pentru formarea semințelor. Tija florală ofilită se îndepărtează de la bază, printr-o mișcare ușoară de răsucire sau cu foarfece ascuțite și curate.
Frunzele inferioare, îngălbenite sau uscate, este de asemenea recomandat să fie îndepărtate regulat. Aceste frunze nu mai fotosintetizează eficient și pot oferi un mediu propice pentru bolile fungice sau dăunători. La îndepărtarea frunzelor, avem de asemenea grijă ca suprafața tăieturii să fie curată și să nu deteriorăm părțile sănătoase ale plantei. Folosim întotdeauna foarfece de tăiat sau un cuțit sterilizat pentru a preveni transmiterea agenților patogeni.
Uneori se poate întâmpla ca gerbera să devină prea deasă, frunzele să se aglomereze prea mult. Atunci putem efectua o tăiere de rărire, îndepărtând câteva frunze interioare pentru a îmbunătăți circulația aerului în centrul plantei. Acest lucru ajută la prevenirea dezvoltării bolilor fungice și asigură că lumina ajunge la toate frunzele. Cu toate acestea, efectuăm această operațiune cu grijă, nu îndepărtăm prea multe frunze deodată, deoarece acest lucru poate slăbi planta.
Resturile vegetale rezultate în urma tăierii le îndepărtăm întotdeauna din ghiveci și din împrejurimi, deoarece părțile vegetale în descompunere pot atrage, de asemenea, dăunători și boli. Curățarea regulată și îndepărtarea părților moarte contribuie la menținerea sănătății gerberei și la păstrarea aspectului său estetic. Această grijă este răsplătită prin înflorirea continuă și vitalitatea plantei.
Posibilități de înmulțire a gerberelor
Gerbera se înmulțește cel mai frecvent prin semințe și prin divizarea tufei, deși în cazul soiurilor hibride, plantele obținute din semințe nu păstrează întotdeauna caracteristicile părintești. Înmulțirea prin semințe este mai potrivită pentru soiurile pure sau pentru cele destinate special înmulțirii prin semințe, respectiv este utilizată de amelioratori la crearea de noi hibrizi. Germinabilitatea semințelor proaspete de gerbera este relativ bună, dar scade rapid, de aceea este recomandat să le semănăm cât mai curând posibil. Pentru semănat folosim un substrat afânat, cu o bună capacitate de drenare a apei.
Semințele se acoperă doar cu un strat subțire de pământ sau se presează ușor pe suprafața solului, deoarece germinează la lumină. Pentru germinare este necesară o temperatură de aproximativ 20-25 °C și un mediu constant umed. După apariția răsadurilor, le asigurăm suficientă lumină, iar când devin suficient de puternice, le transplantăm cu grijă în ghivece separate. Gerberele cultivate din semințe încep de obicei să înflorească din al doilea an. Această metodă necesită răbdare, dar poate fi interesant să cultivăm propriile plante de la început.
Divizarea tufei este o metodă mult mai frecventă și mai simplă de înmulțire a gerberelor, în special în cazul plantelor de ghiveci. Cel mai potrivit moment pentru aceasta este primăvara, când planta intră în faza de creștere activă, sau concomitent cu transplantarea. Scoatem cu grijă planta din ghiveci și scuturăm excesul de pământ de pe rădăcini. Cu un cuțit ascuțit și steril sau cu mâinile, separăm cu grijă tufa în mai multe părți, astfel încât fiecare parte să aibă suficiente rădăcini și cel puțin unul-două puncte de creștere (lăstari).
Noile plante astfel obținute le plantăm în pământ proaspăt, de calitate corespunzătoare pentru flori, și în primele săptămâni le ținem într-un mediu puțin mai umed, ferite de lumina directă a soarelui, până se fortifică. Cu udarea suntem precauți, nu îmbibăm cu apă tufele proaspăt plantate. Divizarea tufei nu este potrivită doar pentru înmulțire, ci și pentru întinerirea tufelor prea dese, îmbătrânite. Prin această metodă putem asigura că gerbera noastră preferată ne va înfrumuseța casa an de an, reînnoindu-se.
Dăunători și boli frecvente
Gerbera, ca multe alte plante decorative, din păcate poate fi atacată de diverși dăunători și boli. Printre cei mai frecvenți dăunători se numără afidele, acarienii (păianjenul roșu), tripsii și musculițele albe de seră. Afidele atacă de obicei lăstarii tineri și bobocii, slăbind planta prin sugerea sevei și putând provoca deformări. Acarienii apar mai ales în medii uscate și calde, formează o pânză fină pe dosul frunzelor și provoacă îngălbenirea și bronzarea acestora.
Tripsii sunt insecte mici, zburătoare, care dăunează de asemenea frunzelor și florilor, lăsând în urmă pete argintii și deformări. Musculițele albe de seră se stabilesc pe dosul frunzelor și excretă o substanță lipicioasă (roua de miere), care poate duce la apariția infecțiilor fungice secundare, cum ar fi fumagina. Împotriva dăunătorilor putem lupta cu insecticide, dar în cazul infestațiilor mai ușoare, metodele mai naturale, cum ar fi spălarea cu săpun de potasiu sau utilizarea uleiului de neem, pot fi de asemenea eficiente. Este importantă verificarea regulată pentru a depista problema la timp.
Dintre boli, cele mai semnificative sunt infecțiile fungice, cum ar fi mucegaiul cenușiu (Botrytis), făinarea și putregaiul coletului. Mucegaiul cenușiu apare în condiții de umiditate ridicată, formând un strat cenușiu, prăfos pe părțile plantei, în special pe florile ofilite și frunzele deteriorate. Făinarea provoacă un strat albicios, făinos pe frunze. Putregaiul coletului, așa cum am menționat anterior, este consecința udării excesive și a drenajului slab și poate duce la pieirea plantei.
Pentru prevenirea bolilor, este importantă asigurarea condițiilor de cultivare corespunzătoare: o bună circulație a aerului, evitarea udării excesive, menținerea frunzelor uscate și îndepărtarea părților moarte ale plantei. În cazul infecțiilor fungice, poate fi necesară aplicarea fungicidelor. Citim întotdeauna cu atenție instrucțiunile de utilizare a produselor de protecție a plantelor și respectăm indicațiile. Plantele sănătoase și puternice sunt mai puțin sensibile la dăunători și boli, de aceea punem accentul pe prevenire.
Necesitatea și procesul de transplantare
Gerbera este recomandat să fie transplantată, în general, o dată pe an sau la doi ani, în funcție de cât de repede crește și umple ghiveciul. Cel mai potrivit moment pentru transplantare este primăvara, când planta începe un nou ciclu de creștere. Semne care indică faptul că planta a depășit ghiveciul: rădăcinile ies prin orificiile de drenaj de la baza ghiveciului, balotul de pământ se usucă foarte repede sau creșterea încetinește, în ciuda îngrijirii corespunzătoare.
Pentru transplantare, alegem un ghiveci cu o mărime mai mare decât cel anterior. Este important să nu o plantăm într-un recipient prea mare, deoarece acest lucru poate duce la umezirea excesivă a solului și la putrezirea rădăcinilor. Folosim pământ proaspăt, de bună calitate, cu structură afânată, special conceput pentru plantele cu flori de ghiveci, sau preparăm propriul amestec de pământ conform metodei descrise anterior. Ne asigurăm că și noul ghiveci are la bază orificii de drenaj corespunzătoare.
Procesul de transplantare: scoatem cu grijă gerbera din vechiul ghiveci. Dacă rădăcinile sunt foarte încurcate, le descurcăm cu grijă. Examinăm sistemul radicular și îndepărtăm eventualele părți moarte, deteriorate sau putrezite ale rădăcinilor cu un instrument curat și ascuțit. Așezăm un strat de pământ proaspăt pe fundul noului ghiveci, apoi punem planta astfel încât coletul (locul unde rădăcinile se întâlnesc cu tulpina) să fie la aceeași înălțime ca în ghiveciul anterior, sau puțin mai sus, dar în niciun caz să nu ajungă sub nivelul solului.
Umplem ghiveciul cu pământ proaspăt în jurul rădăcinilor, tasând ușor pentru a nu rămâne goluri de aer, dar nu prea tare, pentru ca solul să rămână afânat. După transplantare, udăm bine planta pentru ca pământul să se umezească bine și rădăcinile să intre în contact cu noul mediu. În primele câteva săptămâni, ținem gerbera proaspăt transplantată într-un loc puțin mai umbros și evităm fertilizarea până când rădăcinile se fortifică și începe noua creștere.
Iernarea și repausul gerberelor
Gerbera este o plantă originară din Africa de Sud, astfel încât în climatul nostru nu este, de obicei, rezistentă la iarnă în aer liber. Dacă o ținem ca plantă de ghiveci și vara o scoatem în grădină sau pe terasă, înainte de primele înghețuri trebuie neapărat adusă într-un loc ferit de îngheț. Pentru iernare, ideal este un spațiu luminos și răcoros, unde temperatura este între 7-15 °C. Acesta poate fi o verandă neîncălzită, un subsol luminos sau fereastra unei camere mai răcoroase.
În timpul iernării, gerbera se află în perioada de repaus, de aceea creșterea sa încetinește sau se oprește complet. În această perioadă, udarea trebuie redusă semnificativ. Primește doar atâta apă cât să nu i se usuce complet balotul de pământ. Între două udări, lăsăm stratul superior al solului să se usuce bine. Fertilizarea se întrerupe complet în timpul iernării. Este importantă asigurarea unei bune ventilații în locul de iernare pentru a preveni dezvoltarea bolilor fungice.
Perioada de repaus este esențială pentru gerbera pentru ca în sezonul următor să înflorească din nou abundent. Această perioadă oferă plantei posibilitatea de a-și aduna forțe. Dacă o iernăm într-un loc prea cald și întunecat, planta se poate alungi, slăbi, iar înflorirea din anul următor poate lipsi sau poate fi slabă. Primăvara, când pericolul de îngheț a trecut și temperatura crește constant, obișnuim treptat planta cu condițiile mai calde și mai însorite.
Unele soiuri de gerbera, în special cele ameliorate pentru plantarea în grădină, pot tolera un anumit grad de îngheț dacă le acoperim cu un strat gros de mulci (de ex. frunze, paie). Cu toate acestea, acest lucru este riscant în climatul nostru, iar pentru majoritatea gerberelor hibride disponibile în comerț, iernarea fără îngheț este soluția mai sigură. Dacă suntem nesiguri în ceea ce privește rezistența la iarnă a soiului, alegem întotdeauna iernarea mai sigură, fără îngheț.
Gerbera ca floare tăiată și îngrijirea ei
Gerbera nu este populară doar ca plantă de ghiveci, ci și ca floare tăiată, datorită culorilor sale vii și aspectului vesel. Pentru a ne bucura cât mai mult de ea în vază, merită să respectăm câteva sfaturi simple. Atunci când cumpărăm gerbere ca flori tăiate, avem grijă ca tija să fie tare și intactă, iar capitulul floral să fie proaspăt, viu colorat și fără deteriorări. Petalele nu trebuie să fie ofilite sau brunificate.
Înainte de a așeza florile în vază, tăiem oblic 1-2 cm de la capătul tijelor cu un cuțit ascuțit sau o foarfecă de flori. Efectuăm această operațiune, pe cât posibil, sub apă, pentru a preveni pătrunderea bulelor de aer în tijă, ceea ce ar împiedica absorbția apei. Îndepărtăm frunzele inferioare care ar ajunge sub nivelul apei în vază, deoarece acestea, prin descompunere, contaminează apa și duc la înmulțirea bacteriilor.
Spălăm întotdeauna bine vaza și folosim apă proaspătă și rece. În apă putem adăuga conservant pentru flori, care asigură nutrienți florilor și inhibă înmulțirea bacteriilor. Dacă nu avem la îndemână conservant pentru flori, un praf de zahăr și câteva picături de înălbitor sau o tabletă de aspirină pot ajuta, de asemenea, într-o oarecare măsură. Schimbăm apa zilnic sau la două zile și, cu această ocazie, tăiem din nou puțin din capătul tijelor.
Nu așezăm gerberele în lumina directă a soarelui, lângă surse de căldură sau lângă fructe coapte, deoarece gazul etilenă emis de fructe accelerează ofilirea florilor. Evităm și curenții de aer. Cu o îngrijire corespunzătoare, gerbera tăiată poate rămâne proaspătă în vază chiar și o săptămână sau două, aducând veselie și culoare în casa noastră. Tijele unor soiuri au tendința de a se înmuia în apă; pentru a preveni acest lucru, le punem în doar câțiva centimetri de apă.
Nevoi speciale și provocări în îngrijire
În timpul îngrijirii gerberelor pot apărea anumite nevoi speciale și provocări la care merită să fim atenți pentru succes. Una dintre acestea este sensibilitatea deja menționată la putrezirea coletului. Pentru a evita acest lucru, pe lângă tehnica corectă de udare și solul bine drenat, este important ca la plantare rozeta de frunze a plantei să nu fie adânc în pământ, ci la nivelul suprafeței solului sau puțin deasupra acesteia. Acest lucru asigură o aerare corespunzătoare a coletului.
Îngălbenirea frunzelor poate fi o problemă frecventă, care poate avea mai multe cauze. Lipsa de nutrienți, în special de fier sau mangan, poate provoca cloroză, când nervurile frunzelor rămân verzi, dar lamina frunzei dintre ele se îngălbenește. Acest lucru poate fi remediat cu o soluție nutritivă adecvată, care conține și microelemente. Udarea excesivă sau insuficientă poate duce, de asemenea, la îngălbenire, de aceea este importantă revizuirea obiceiurilor de udare. În plus, condițiile de lumină necorespunzătoare sau temperatura prea scăzută pot contribui la problemă.
Lipsa înfloririi sau înflorirea slabă pot fi, de asemenea, supărătoare. Cea mai frecventă cauză a acestui fapt este lipsa de lumină. Pentru o înflorire abundentă, gerbera are nevoie de multă lumină. În plus, aportul necorespunzător de nutrienți, în special lipsa de fosfor, sau aportul excesiv de azot (care stimulează creșterea excesivă a frunzișului în detrimentul înfloririi) pot cauza, de asemenea, problema. Asigurarea unei perioade de repaus corespunzătoare iarna este, de asemenea, importantă pentru înflorirea din anul următor.
Uneori se poate întâmpla ca tijele florale ale gerberelor să fie slabe și să se aplece. Acest lucru poate indica o lipsă de calciu sau poate fi pur și simplu o caracteristică a soiului. Anumite soiuri au tije mai puternice decât altele. Aportul adecvat de nutrienți și condițiile de cultivare stabile pot ajuta la întărirea tijelor. În ciuda provocărilor, îngrijirea gerberelor este o sarcină plină de satisfacții, deoarece, cu atenția și grija corespunzătoare, ne răsplătește cu flori minunate.
