Gladiola de Abisinia, cu denumirea științifică Gladiolus murielae, este o plantă cu adevărat specială și elegantă, originară din regiunile muntoase ale Africii de Sud-Est, în special din Etiopia (fosta Abisinie), de unde provine și numele său comun. Aspectul său este extrem de atractiv; pe tulpini lungi și subțiri, poartă flori de un alb imaculat, grațios aplecate, al căror centru este împodobit cu o pată de culoare roșu închis în formă de stea, creând un contrast dramatic cu puritatea petalelor. Aceste flori captivează nu doar prin aspectul lor, ci și prin aroma lor plăcută și dulce, care încântă iubitorii de grădini mai ales în orele serii. Planta își dezvăluie întreaga splendoare la sfârșitul verii și începutul toamnei, când multe alte flori de grădină și-au încheiat deja înflorirea, devenind astfel o prețioasă pată de culoare în grădina de sfârșit de sezon. Frunzele sunt lungi, înguste și cu aspect ierbos, de culoare verde deschis, contribuind și ele la aspectul eteric și elegant al plantei. Înălțimea atinge în general 60-90 de centimetri, motiv pentru care este excelentă și ca floare tăiată, păstrându-și prospețimea și valoarea decorativă pentru mult timp în aranjamentele florale. Este important de menționat că, deși aparține familiei gladiolelor, prezintă unele diferențe în aspectul și cerințele sale în comparație cu gladiolele hibride mai cunoscute și cu flori mari, reprezentând un fel de farmec mai fin și mai natural. Din punct de vedere botanic, este o plantă erbacee perenă cu cormi (bulbi solizi), ceea ce înseamnă că în fiecare an răsare din nou din organul său de depozitare subteran, cormul, cu condiția să i se asigure condițiile adecvate.
Prezentarea și caracteristicile botanice ale gladiolei de Abisinia
Gladiola de Abisinia, cunoscută și sub numele de gladiolă parfumată sau acidanthera, este o plantă erbacee perenă cu cormi din familia Iridaceae, al cărei habitat original este Africa de Est, în principal zonele ierboase de altitudine mai mare din Etiopia și Malawi. Această origine determină și unele dintre nevoile sale, cum ar fi preferința pentru un sol bine drenat și o locație însorită. Din punct de vedere botanic, este clasificată în genul Gladiolus, deși anterior a fost cunoscută și ca un gen separat, Acidanthera, de unde provine unul dintre numele sale comune. Cormii plantei sunt relativ mici, globuloși, cu un înveliș fibros, iar din aceștia, primăvara, cresc frunze lungi, înguste, în formă de sabie, de culoare verde viu, care constituie baza foliajului plantei.
Înflorirea are loc de obicei în a doua jumătate a verii, în august și septembrie, când alte plante de grădină încep să se ofilească, oferind astfel o priveliște revigorantă în grădină. Florile sunt dispuse în raceme laxe pe o tulpină florală lungă și subțire, care poate atinge până la 60-100 cm înălțime, iar pe o singură tulpină se pot dezvolta de obicei între 5 și 10 flori. Florile în sine sunt infundibuliforme, compuse din șase petale de un alb imaculat, elegant curbate, în centrul cărora se află o pată proeminentă, de culoare maro castaniu sau roșu închis, în formă de stea, care conferă florii un caracter unic. Această colorație contrastantă și aroma fină și dulce a florilor, reminiscentă de iasomie, fac din această plantă ceva cu adevărat special și atractiv, aroma fiind deosebit de intensă în orele serii.
Caracteristicile morfologice ale gladiolei de Abisinia includ și o tulpină florală relativ subțire, dar puternică, care, deși zveltă, susține de obicei bine florile; totuși, în locuri vântoase, poate fi util să i se ofere sprijin. Frunzele sunt de obicei similare celor de graminee, înguste și lungi, orientate vertical în sus, astfel încât portul plantei este eteric și elegant. Cormul se reînnoiește în fiecare an; deasupra cormului mamă se dezvoltă un nou corm, mai mare, în timp ce partea inferioară, epuizată, moare, iar la baza noului corm se pot forma și mici cormi laterali, care pot servi drept bază pentru propagare.
Este important de menționat că, deși planta este perenă, cormii săi sunt sensibili la îngheț în climatul nostru și, prin urmare, trebuie asigurată iernarea lor, similar altor specii de gladiole care nu sunt rezistente la iarnă. Aceasta înseamnă că, toamna, înainte de primele înghețuri, cormii trebuie scoși din pământ și depozitați într-un loc ferit de îngheț și ventilat până la plantarea din primăvara următoare. Cu îngrijirea adecvată și iernarea, se poate bucura an de an de înflorirea acestei plante de o frumusețe și un parfum excepționale, care poate fi o adevărată bijuterie în orice strat de flori sau chiar în plantații în ghivece.
Alegerea locului ideal de plantare și pregătirea solului
Unul dintre elementele cheie pentru cultivarea cu succes a gladiolei de Abisinia este alegerea atentă a unui loc de plantare adecvat. Această plantă este marcat heliofilă, motiv pentru care ar trebui să se caute un loc în grădină unde să primească cel puțin șase până la opt ore de lumină solară directă pe zi. Locurile umbrite sau semiumbrite împiedică înflorirea, tulpinile se pot alungi și numărul de flori poate scădea, chiar și intensitatea parfumului se poate atenua. Straturile orientate spre sud sau sud-vest pot fi ideale, unde planta primește din abundență căldura și lumina soarelui, ceea ce este necesar pentru dezvoltarea corectă a cormilor și o producție abundentă de flori.
Calitatea solului este, de asemenea, un factor decisiv pentru gladiola de Abisinia. Optim este un sol bine drenat, cu o structură afânată și bogat în nutrienți. Apa stagnantă este extrem de dăunătoare pentru cormi și poate provoca cu ușurință putrezirea, așa că ar trebui evitate solurile joase, argiloase și compacte. Dacă solul grădinii este mai greu, structura sa trebuie neapărat îmbunătățită prin adăugarea de nisip, pietriș fin sau compost maturat pentru a asigura drenajul rapid al excesului de apă. În ceea ce privește pH-ul solului, cel neutru sau ușor acid (pH 6,0-7,0) este cel mai favorabil.
În pregătirea solului înainte de plantare, se recomandă afânarea zonei selectate la o adâncime de cel puțin 25-30 cm, astfel încât rădăcinile să se poată răspândi cu ușurință și cormii să se dezvolte corect. Aceasta este, de asemenea, o oportunitate de a îmbunătăți conținutul de nutrienți al solului. Încorporați gunoi de grajd maturat sau compost în sol, ceea ce asigură pe termen lung nutrienții necesari și îmbunătățește structura solului și capacitatea de reținere a apei fără a provoca băltirea. Ar trebui evitată utilizarea gunoiului de grajd proaspăt, deoarece ar putea dăuna cormilor.
Protecția împotriva vântului poate fi, de asemenea, un aspect important, mai ales dacă se cultivă exemplare mai înalte. Deși tulpinile gladiolei de Abisinia sunt relativ puternice, o rafală de vânt mai puternică le poate deteriora și florile se pot rupe. Un colț mai adăpostit, dar însorit, poate fi o alegere ideală sau, dacă este necesar, ar trebui să se ofere un sprijin discret plantelor. Locul potrivit și o pregătire atentă a solului pun bazele dezvoltării sănătoase a plantei și unei înfloriri abundente, așa că ar trebui acordată atenția cuvenită acestor pași.
Procesul de plantare și alegerea perioadei de plantare
Perioada cea mai potrivită pentru plantarea cormilor de gladiolă de Abisinia este primăvara, când pericolul înghețurilor târzii a trecut și temperatura solului a crescut constant peste 10-12 °C. În România, aceasta corespunde în general perioadei dintre sfârșitul lunii aprilie și mijlocul lunii mai, dar este recomandabil să se urmărească prognozele meteorologice actuale. O plantare prea timpurie poate provoca daune cauzate de îngheț plantelor răsărite, în timp ce o plantare prea târzie poate întârzia înflorirea sau chiar o poate împiedica complet în sezonul curent. Alegând perioada optimă, se asigură că planta are suficient timp pentru a dezvolta sistemul radicular și foliajul înainte de înflorirea de la sfârșitul verii.
Adâncimea de plantare este crucială pentru o creștere stabilă și o înflorire adecvată. Ca regulă generală, cormii ar trebui plantați la o adâncime corespunzătoare de două sau trei ori mărimea lor, ceea ce înseamnă de obicei o adâncime de 8-12 cm. Pe soluri mai ușoare și nisipoase, se poate planta puțin mai adânc, în timp ce pe soluri mai grele se plantează mai superficial. În ceea ce privește distanța de plantare, ar trebui lăsat un spațiu de cel puțin 10-15 cm între cormii individuali, astfel încât plantele adulte să aibă suficient spațiu pentru a crește și aerul să poată circula corespunzător între ele, prevenind astfel posibilele boli fungice.
În timpul plantării, cormii trebuie așezați în groapa de plantare pregătită cu vârful în sus. După ce au fost așezați, trebuie acoperiți cu grijă cu pământ, iar apoi pământul din jurul lor trebuie presat ușor pentru a asigura un bun contact cu solul. După plantare, zona trebuie udată abundent pentru a promova înrădăcinarea. Dacă se plantează gladiola de Abisinia în grupuri mai mari, se obține un efect mult mai impresionant decât dacă se plantează individual în grădină; un grup de 5-7 cormi formează deja o pată frumoasă.
De asemenea, este posibilă forțarea cormilor dacă se dorește o înflorire mai timpurie. În acest scop, cormii pot fi plantați în ghivece în martie și ținuți într-un loc luminos și ferit de îngheț (de exemplu, într-o seră, grădină de iarnă sau pe un pervaz însorit) până la transplantare. Când pericolul de îngheț a trecut, plantele pregerminate pot fi transplantate cu grijă, împreună cu balotul de pământ, în exterior. Această metodă poate fi deosebit de utilă în regiunile cu climate mai reci, unde sezonul de creștere este mai scurt.
Îngrijirea gladiolei de Abisinia în timpul sezonului de vegetație
Îngrijirea gladiolei de Abisinia în timpul sezonului de vegetație nu necesită sarcini excesiv de complicate, dar există câteva aspecte fundamentale cărora trebuie să li se acorde atenție pentru o înflorire abundentă și o creștere sănătoasă. Una dintre cele mai importante sarcini este udarea regulată, dar moderată, mai ales în perioadele mai secetoase și mai calde. Solul ar trebui menținut moderat umed, dar ar trebui evitată udarea excesivă și apa stagnantă, deoarece aceasta poate duce la putrezirea cormilor. Pe măsură ce se apropie perioada de înflorire, precum și în timpul înfloririi propriu-zise, nevoia de apă a plantei crește ușor, iar atunci ar trebui acordată o atenție sporită unui aport adecvat de apă.
Aportul de nutrienți joacă, de asemenea, un rol important în calitatea și cantitatea florilor. Dacă solul a fost bine pregătit cu materie organică în momentul plantării, va fi necesară mai puțină fertilizare suplimentară în timpul sezonului. Cu toate acestea, dacă solul este mai puțin fertil sau dacă planta este cultivată în ghiveci, se recomandă udarea cu un îngrășământ lichid complex care promovează înflorirea la fiecare 2-3 săptămâni în timpul perioadei de creștere. Ar trebui evitată aplicarea excesivă de azot, deoarece aceasta poate duce la o creștere excesivă a foliajului în detrimentul înfloririi. Preparatele mai bogate în potasiu și fosfor sunt mai avantajoase.
Îndepărtarea regulată a buruienilor este esențială, deoarece acestea concurează cu gladiola pentru apă, nutrienți și lumină. La îndepărtarea buruienilor, ar trebui să se procedeze cu grijă pentru a nu deteriora cormii superficial localizați sau lăstarii tineri. Mulcirea suprafeței solului (de exemplu, cu scoarță de pin, compost sau paie) poate ajuta la controlul buruienilor, la conservarea umidității solului și la stabilizarea temperaturii solului, ceea ce poate fi deosebit de util în timpul căldurii verii.
Deși tulpinile gladiolei de Abisinia sunt în general destul de puternice, exemplarele mai înalte, mai ales în locuri vântoase sau dacă produc multe flori, pot necesita sprijin. Un tutore subțire de bambus sau un suport discret pentru plante poate ajuta la prevenirea culcării sau ruperii tulpinilor. Florile ofilite ar trebui îndepărtate regulat (tăierea florilor ofilite), ceea ce nu este important doar din punct de vedere estetic, ci și pentru că împiedică formarea semințelor, permițând plantei să își direcționeze energia către dezvoltarea de noi flori și întărirea cormului.
Metode de înmulțire a gladiolei de Abisinia
Înmulțirea gladiolei de Abisinia se poate realiza fundamental în două moduri: vegetativ, prin separarea cormilor laterali (bulbili), și generativ, prin semințe. Metoda cea mai comună și, de asemenea, cea mai simplă este înmulțirea prin bulbili, deoarece garantează că noile plante vor fi genetic identice cu planta mamă, păstrând astfel toate caracteristicile sale favorabile, inclusiv culoarea florii și parfumul. Acești mici cormi se formează la baza cormului mamă, adică pe partea bazală a noului corm în curs de dezvoltare, spre sfârșitul sezonului de vegetație.
Pentru înmulțirea prin bulbili, este necesar să se separe cu grijă aceste mici formațiuni, adesea de mărimea unui bob de orez sau puțin mai mari, de cormii scoși din pământ și curățați toamna. Separarea se poate efectua imediat după scoaterea din pământ, în timpul curățării, sau chiar primăvara, înainte de plantare. Este important să se utilizeze numai bulbilii sănătoși, intacți și fermi. Acești mici cormi pot fi plantați în primăvara următoare, similar cormilor mamă, dar puțin mai superficial (la aproximativ 3-5 cm adâncime) și mai des într-un strat bine pregătit sau chiar într-un ghiveci, într-un loc de cultivare separat.
Plantele cultivate din bulbili nu înfloresc de obicei în primul an; în funcție de mărimea lor, le poate lua între 1 și 3 ani pentru a atinge o dimensiune capabilă să înflorească. În primul an, de obicei dezvoltă doar frunze, iar cormul lor crește. Este important ca, chiar și în această perioadă, să li se acorde îngrijirea adecvată: udare regulată, îndepărtarea buruienilor și, dacă este necesar, suplimentarea cu nutrienți. Cormii tineri cultivați în acest mod trebuie scoși din pământ și depozitați iarna la fel ca exemplarele adulte, până când ating o dimensiune la care se poate aștepta înflorirea.
Înmulțirea prin semințe este un proces mai îndelungat și care necesită mai multă răbdare, iar progenitura obținută în acest mod s-ar putea să nu păstreze neapărat toate caracteristicile plantei mamă, mai ales dacă a existat posibilitatea de hibridare. Semințele pot fi colectate din capsulele care se formează după florile ofilite, odată uscate. Semănatul se efectuează primăvara, într-un substrat de semănat afânat și bine drenat, acoperind ușor semințele. Germinarea poate dura câteva săptămâni, iar plantulele tinere sunt foarte mici și sensibile. Plantele cultivate din semințe au nevoie în general de 3 până la 5 ani pentru a dezvolta un corm capabil să înflorească, motiv pentru care această metodă este utilizată în principal de grădinarii cu spirit de experimentare sau de amelioratorii de plante.
Conservarea pe timp de iarnă a cormilor și asigurarea înfloririi în anul următor
Gladiola de Abisinia nu este rezistentă la iarnă în condițiile noastre climatice, motiv pentru care cormii săi trebuie scoși din pământ în fiecare toamnă, înainte de sosirea primelor înghețuri mai intense. Acest lucru este de obicei relevant la sfârșitul lunii octombrie sau începutul lunii noiembrie, dar este recomandabil să se urmărească evoluția condițiilor meteorologice și starea plantei. Îngălbenirea și uscarea frunzelor semnalează că planta și-a încheiat ciclul vegetativ și că cormul a intrat în repaus. Pentru scoaterea din pământ, solul din jurul plantei trebuie afânat cu grijă cu o furcă de săpat, având grijă să nu se deterioreze cormii.
Resturile de pământ trebuie îndepărtate cu grijă de pe cormii scoși din pământ, dar aceștia nu trebuie spălați, deoarece umiditatea poate provoca putrezirea în timpul depozitării. Tulpina și frunzele trebuie tăiate, lăsând un ciot de aproximativ 5-10 cm. Ulterior, cormii trebuie uscați și „maturați” timp de câteva săptămâni într-un loc bine ventilat, cald și uscat (de exemplu, într-o magazie, garaj sau chiar pe o tavă acoperită cu ziar într-o cameră mai puțin încălzită a casei). Acest proces, cunoscut sub numele de maturare, ajută la cicatrizarea rănilor și la întărirea tunicilor exterioare, ceea ce reduce riscul de boli în timpul depozitării.
După uscare, de pe cormi trebuie îndepărtate resturile de tulpină complet uscate, rădăcinile vechi și moarte și resturile vechiului corm din anul precedent, care se găsește de obicei sub noul corm mai mare. Aceasta este, de asemenea, o oportunitate de a separa bulbilii menționați anterior, care pot fi depozitați separat și cultivați ulterior. Cormii curați și sănătoși trebuie apoi depozitați într-un loc ferit de îngheț, răcoros (ideal între 5-10 °C), întunecat și bine ventilat până la plantarea din primăvară. O pivniță, un garaj neîncălzit sau o cămară pot fi potrivite în acest scop.
Pentru depozitare, se pot utiliza pungi de hârtie, cutii de carton sau saci de plasă, sau eventual lădițe, care se umplu lejer cu turbă uscată, rumeguș, vermiculit sau nisip, astfel încât cormii să nu intre în contact unii cu alții și pentru a asigura o circulație adecvată a aerului. Ocazional, o dată pe lună, se recomandă verificarea cormilor depozitați și îndepărtarea oricăror exemplare posibil mucegăite sau înmuiate pentru a preveni propagarea ulterioară a infecției. O conservare atentă pe timp de iarnă garantează că, în primăvara următoare, se pot planta cormi sănătoși și viguroși care ne vor încânta din nou cu florile lor minunate.
